Tifel a devenit un termen generic pentru vopsea lavabilă, la fel cum Xerox pentru copiatoare sau Adidas pentru pantofi sport. E un exemplu clasic de marcă devenită sinonim cu produsul, un fenomen numit genericid în marketing. Brandurile astea devin atât de populare încât numele lor se transformă în termeni generici pentru întreaga categorie de produse.
Părintele Tifel, chimistul timișorean Tamás László, a împlinit 90 de ani și își privește cariera cu recunoștință și modestie.
Născut la Aiud, absolvent al Facultății de Chimie din Timișoara, el a reușit ceea ce părea imposibil în România anilor ’90: a adus pe piață primele vopsele lavabile pe bază de apă, punând bazele unei mărci care a devenit comună în limbajul cotidian – Tifel.
După începuturile ca inginer la Făgăraș, Tamás a ajuns la celebra fabrică de vopsele „Azur”, unde s-a remarcat prin inovație și rigoare.
„Întotdeauna am vrut să înțeleg fiecare detaliu al producției. Așa am câștigat încrederea colegilor și am fost trimis în peste 20 de țări pentru a reprezenta fabrica”, povestește el. A condus ani buni institutul de cercetare al uzinei, unde a visat să creeze vopsele pe bază de apă – mai sigure și mai prietenoase cu mediul.
Visul s-a împlinit după 1989. Mutat o vreme în Germania, s-a întors și a fondat compania Tifel, nume format din „Timișoara” și „Fellbach”. În 1993, producția a început la Giarmata, într-o perioadă marcată de lipsuri și birocrație sufocantă.
„Totul, în afară de apă, trebuia adus din străinătate. Dar împreună cu familia mea am reușit să ridicăm fabrica.”
Produsele Tifel au fost imediat adoptate de piață, devenind sinonime cu lavabila. În scurt timp s-au adăugat lacuri, rășini și tencuieli decorative. Compania a rezistat concurenței giganților multinaționali datorită calității constante. Astăzi, Tifel are peste două decenii de activitate neîntreruptă și este un reper pe piața de profil.
Dincolo de succesul economic, Tamás László a rămas un susținător discret, dar constant, al comunității maghiare din Timișoara: a sprijinit școli, publicații, biserici și organizații culturale. „Totul se datorează lui Dumnezeu și familiei mele, fără de care nu aș fi reușit nimic”, mărturisește.
La 90 de ani, „părintele Tifel” nu se definește prin cifre de producție sau brevete, ci prin ceea ce a lăsat în urmă: o lume mai colorată și o comunitate mai puternică.
