joi, august 27, 2026
Acasă Blog Pagina 445

INEDIT Istoria dansului prezentată prin statui vivante pe străzile unui oraș din Banat

0

Duminică, 21 iulie 2019, de la ora 18:00, Teatrul Masca București prezintă, la Oravița, spectacolul de artă stradală “Istoria Dansului”, un spectacol realizat în tehnica statuilor vivante.

Istoria Dansului propune douăsprezece tablouri, fiecare dintre ele ilustrând câte un moment reprezentativ: Egitul Antic – Andreea Șuilea, Tourdion – Alexandra Duță și Ionuț Ghiorghe, Menuet – Sorin Diculescu și Anamaria Pîslaru, Vals Lent – Dora Iftode și Valentin Mihalache, Dans de Loup- Vera Brătfăleanu, Dansul Bastoanelor – Alexandru Ionescu, Rag Time – Alina Crăiță și Mădălin Mladinovici, Rock and Roll – Daciana Voinescu și Mario Garcia, Disco- Sonia Kalman, Twist –Laura Dumitrașcu Duică, Charleston – Cristina Panait și Tiberiu Nicuț, Lambada – Cristina Albișoru și Andrei Gurlui.

“Viața pe acest pământ se petrece dansând. Între viață și moarte, fiecare respirație este un pas de dans. Între bucurie și tristete un sunet ne poartă pașii. Luna și Soarele dansează o nebună horă în jurul destinelor trecătoare pe Pământ. Ziua și noaptea valsează de milioane de ani, gândurile noastre dansează sarabanda speranțelor lumii. Ca într-o stranie procesiune, de cum se nasc, oamenii dansează către Moarte lasându-și umbrele prăbușite pe aripa vântului. Trezite din adormirea pământului care le ține ostatice, statuile noastre vor dansa în ritmul în care au bătut inimile fiecărui secol. Bucurați-vă de această fereastră temporală și nu ezitați să dansați. Veți ști fiecare dans căci dansurile, cele trecute, prezente și viitoare sunt înscrise în chiar ADN-ul omenirii. Dansați, trăiți, dansați!”, arată realizatorii.

 

Spectacolul este conceput de Anca Florea și Mihai Mălaimare, în scenografia lui Puiu Antemir. Costumele sunt realizate de Oana Drăghici, iar conceptul de machiaj Mirela Vescan.

Coregrafia Mariana Gavriciuc, pe muzica lui Răzvan Diaconu.

Timișoara, sărbătoare specială pentru tineri. Ce program au pregătit organizatorii

0
ioana-ignat-timisoara

Primăria Municipiului Timișoara prin Biroul Organizare Evenimente al Casei de Cultură a Municipiului Timișoara organizează Ziua Tinerilor Timișoarei, în data de 20 iulie 2019, în Parcul Regina Maria (Poporului).

Evenimentul, ajuns la cea de-a patra ediție, își propune celebrarea tinerilor și creșterea gradului de implicare a acestora în viața culturală a orașului. Programul Zilei Tinerilor Timișoarei conține mai multe activități: demonstrații de sporturi de contact, ateliere în aer liber, jocuri, expoziții și concerte.

Invitați speciali sunt artiștii Ioana Ignat, Dragos Moldovan, Chromatik Voice și Video DJ Sniper

Bănățeanca de pe cele mai înalte culmi ale lumii. Povestea primei femei din România care a urcat la peste 8.000 de metri

0

Lugojeanca Teodora Vid a fost prima femeie din România care a urcat pe un vârf de 8.000m (Vârful Cho Oyu, 8.201m), dar și prima româncă în expediție pe K2. În 2007 urcă pe Vârful McKinley din Alaska (6194m), supranumit Acoperișul Norilor, cel mai friguros masiv din lume.

Thea, așa cum îi spun prietenii, s-a îndrăgostit de munte din copilărie. Ieșirile la munte cu părinții au început la vârstă fragedă.

”Amintirile mele încep cu zăpadă. Părinții m-au dus de mică la munte, a fost iarnă când m-am născut, am copilărit pe Semenic, toate iernile ni le-am petrecut la ski, de la un an, am fost mai tot timpul la munte. Pe la 15 ani profesorul de fizică ne-a dus pe munte în Retezat, am dormit într-un refugiu și am urcat pe vârf. Acolo pot să spun că am descoperit adevărata dragoste de munte, fiind prima oară pe un vârf la noi în țară. De atunci am mers în fiecare weekend pe munte cu cei de la Clubul de turism Concordia.”, povestește Teodora.

De plecat singură în cucerirea altor vârfuri s-a apucat pe la 20 de ani, după ce a terminat cu munții din România. Astfel în 2003 ajunge pe diverşi treimiari din Elveţia: Barrhorn, Mittaghorn, Egginer sau Monte Moro. În 2004 trece de 4.000m în Alpii Elveţieni: Allalin(4.027m), Alphubel(4.206m), continuă cu Dom (4.545m) și Nadelhorn (4.527m), iar în 2006 cu Mont Blanc (4.807m) şi Matterhorn (4.478m).

”Am vrut să merg mai sus de 2.500 de metri, și am găsit un vârf de peste 3.000, am urcat singură, după care am vrut să ajung la 4.000, am văzut că sunt ghețari, am făcut rost de colțari și am urcat singură și la 4.000”, povestește Thea.

Chemarea muntelui

Nu există planuri de viitor. Organizarea pentru o astfel de expediție durează cam o lună, timp în care îți pregătești echipamentul, te interesezi cum poți ajunge, până unde merge avionul, care ar fi traseul. Munții mari aparțin unor parcuri naționale. Formalitățile presupun că odată ajuns la destinație este necesară obținerea autorizației.

În ianuarie 2007, Teodora devenea prima femeie din România care a urcat pe cel mai înalt vârf al Americii de Sud, Aconcagua(6.962 m). Patru luni mai târziu, împreună cu Cristian Boboc și Ștefan Matache, pleacă în Alaska. McKinley, este cunoscut drept cel mai înalt vârf muntos din America de Nord, având o înălțime de 6.195 m. Condițiile meteo pentru ascensiune sunt printre cele mai dificile, temperaturile în timpul iernii ajungând și la -83 grade Celsius. Thea a prins doar -35 de grade. Pană atunci, rata de reușită pe vârf era de 33%.

Nu avem peste 4 mii în Europa,așa că ne-am uitat pe harta lumii unde sunt munții mai înalți, l-am găsit pe cel mai înalt din America de Nord și am plecat.Am ajuns cu avionul pe ghețar, ne-a lăsat, am avut o sanie cu echipamentul de 50 de kg, pe care am tras-o după noi și am urcat vreo săptămână până în ultima tabără, de unde am așteptat să se facă vreme bună ca să urcăm pe vârf. În principiu 20 de zile am stat doar pe ghețar.”, explică lugojeanca.

Aproape de tragedia de pe K2

K2 a fost primul vârf din Asia. Este al doilea munte ca înălțime din lume. Are 8.611 metri și este situat la 1.500 km vest de Everest. Dacă pe Everest, cel mai înalt vârf din lume, pot ajunge și alpiniști mai puțin experimentați, K2 nu este atât de accesibil. Mult mai tehnic, cu teren înșelător și condiții meteo aspre, K2 este semnificativ mai periculos.Unu din patru alpiniști moare încercând să atingă vârful. În 2008, Thea participă la o expediție internațională, împreună cu Mircea Leuştean şi George Dijmărescu. Era singura fată. Se aflau în tabăra de bază în momentul tragediei. 11 alpinişti au murit, victime ale căderii unui bloc de gheaţă. Accidentul a avut loc în „Bottleneck”, un defileu pe care sportivii trebuie să-l străbată cu ajutorul coardelor. Este o „zonă a morţii”, dificil de parcurs din cauza lipsei de oxigen.

”În ziua în care eram și noi pe munte, noi am ajuns doar în tabăra 2, aproape până la 7.000 m, au urcat multe echipe internaționale. S-a rupt o bucată mare de gheață în momentul în care echipa trecea pe sub ea, gheața a rupt corzile fixe, cei care erau deasupra nu au mai putut coborî, au petrecut noaptea la peste 8.000 de metri unde nu prea ai șanse de supraviețuire. Noi coborâsem din tabăra 2 în cea de bază chiar în acea zi și auzeam la radio de tragedie. Nu am mai urcat apoi. Am simțit că nu e momentul. De altfel eram singurii din tabăra de bază, restul alpiniștilor erau în drum spre vârf”, își amintește Teodora.

Dacă s-a speriat? ”Pe moment”. Anul următor pleca deja Cho Oyu(Zeița turcoaz), vârf de 8.188 m din masivul Himalaya, amplasat direct pe granița dintre China și Nepal. Totuși insist. Ce o sperie?

”Plăcerea de a merge pe munte și de ajunge pe vârf, de a reuși, e mult mai mare decât orice frică ce ne-ar putea sta în cale. Suntem foarte conștienți că riscul este foarte mare, dar lași toate fricile deoparte și urmezi un drum care te duce tot mai sus”, răspunde râzând.

Mai sunt și momente dificile. Nu imposibile însă, deși dătătoarede fiori reci pentru profani.

”Pe un perete abrupt, unde știi că poți cădea, pe o creastă abruptă, unde știi că ai loc doar de un picior și poți în stânga sau dreapta să cazi 1.000 de metri, dar încerci să îți ții echilibrul și să mergi mai departe. Pe vârfurile mari prefer să merg cu cineva cu care să fiu legată în coardă și să ne putem baza unul pe altul. Într-adevăr e mai ușor. Dar, pe vârfuri mai mici, de 4 mii sau 5 mii pot urca și singură. Am destulă încredere în mine încât să fiu în ordine.”, povestește lugojeanca.

A rămas marcată de tragediile produse de cutremurul din 2015, în Nepal

A speriat-o totuși ceva. Nu a fost însă muntele, ci pământul care s-a cutremurat. Pentru că s-a mai confruntat cu o tragedie. În aprilie 2015 se afla în Nepal. Cutremurul cu magnitudinea de 7.8 grade, produs la 25 aprilie, a provocat moartea a peste 8.000 de persoane și a fost urmat de o serie de replici violente. O avalanşă puternică a cuprins Muntele Everest după cutremur. 18 alpinişti şi-au pierdut viaţa.

Eram cu o prietenă, ajunsesem cu o zi înainte de cutremur, voiam să urcăm pe munte. Cred că este cea mai mare frică existențială, în momentul în care nu ești sigur de pământul de sub tine, nu mai poți fi sigur de nimic. Ne-am împăcat cu gândul că putem muri în fiecare zi, am înțeles că putem muri în fiecare oră!”, spune Teodora.

A ales să rămână acolo în acele momente. O treime din nepalezi au rămas fără case, au pierdut absolut totul. A rămas alături de ei câteva luni.

”10 ani de zile nepalezii ne-au dat casă, masă, ne-au oferit ospitalitate, prietenie, bucurie, ne-au dat de toate, nu mi s-a părut corect să întoarcem spatele și să ne întoarcem în țările noastre unde totul e bine și frumos. Am dormit afară o săptămână. La început a fost nevoie de mâncare. Au rămas fără nimic. A fost nevoie de orez. Am organizat un camion de saci de orez și i-am împărțit în satele cele mai apropiate, unde îi puteam transporta. După ce le-am dus de mâncare, le-am dus niște pelerine, să doarmă toată familia sub o folie. După o lună ne-am gândit că nu mai ajută folia prea mult și am căutat o modalitate simplă, provizorie, de a le face adăposturi. Am găsit tablă, am cumpărat și am împărțit la toate satele care au fost distruse.”, povestește lugojeanca.

O spune cu nonșalanță, încât un tir cu orez sau cu tablă de acoperiș sună banal. Și povestește în continuare cu zâmbetul pe buze despre nepalezi. Pentru ea ei sunt eroii. După patru ani de zile încă mai sunt oameni care trăiesc în acele adăposturi provizorii. Cinci luni pe an Thea se află în Nepal. Se întoarce cu tot felul de proiecte. A participat la distribuirea de alimente, corturi, medicamente și generatoare solare pentru curent.

”Pentru Nepal am încercat din banii mei să fac tot ce pot. Lucrez și dacă pot să fac ceva bun cu banii mei am ales să fac asta. Nepalezii sunt oameni simpli, trăiesc din agricultură. De când a început turismul acesta de vârfuri înalte au și ei de lucru, iar datorită lor, și doar datorită lor, putem urca și noi pe acele vârfuri, sălașul zeilor, cum le numesc ei”, dezvăluie Teodora.

În ultimii ani a fost ghid montan şi instructor de ski în Austria și Elveţia. În Elveția se află și acum și are cel mai frumos job cu putință.

”Lucrez la 3.200 de metri, la 5 minute de ghețar unde am cea mai frumoasă priveliște posibilă. Am grijă de o cabană și nu îmi pot imagina ceva mai frumos. Am cele mai frumoase răsărituri din lume și cele mai pașnice seri”, afirmă Thea.

Nu poate să trăiască fără munte

Ce e pentru Thea muntele? Un mod de viață. Acolo se întoarce mereu și își găsește liniștea. De acolo a văzut Tibetul și întreaga lume. A văzut curbura pământului. O senzație care trebuie trăită, trebuie simțită, nu există cuvinte pentru a exprima ce e acolo sus. E un privilegiu să fii acolo. Nu își imaginează un concediu pe o plajă exotică sau să locuiască în oraș. Muntele a învățat-o să trăiască fiecare zi, fiecare moment din plin.

”M-a învățat să fiu conștientă că ziua de mâine poate nu va veni, să dăm tot ce putem în momentul de față, am învățat de la oamenii aceia atât de simpli că poți fi mulțumit dacă ai ceva de mâncare și un acoperiș. Nu ai nevoie de nimic din lumea această materială. Să iei fiecare zi așa cum vine”, e de părerea lugojeanca.

Cel mai spectaculos moment? Primul vârf pe care a ajuns pe picioarele ei cu rucsacul în spate. Acolo sus a înțeles ce își dorește. Și că nu se oprește acolo.

”Acolo sus când s-a dat ceața la o parte și am văzut cât de sus poți să ajungi pe propriile tale picioare și că ceea ce îți dorești poți cu adevărat să reușești și cred că poți să ajungi mai departe de atât. Cred că de acolo a început, e cel mai frumos sentiment pe care poți să îl păstrez cu mine și care mă duce tot mai departe pentru că vreau mai mult, vreau să ajung mai departe”, spune Teodora.

K2 rămâne și el acolo pe mai departe. Știe că muntele o așteaptă, se poate oricând întoarce la el, o primește din nou, trebuie doar să știe când să se întoarcă. Și nu doar el. Mai sunt atâția!

”În America de Sud au mai rămas niște munți neexplorați. În Himalaya umblu deja de 10 ani, cunosc deja destul de multe locuri, dar aș vrea să cunosc toți munții din lumea asta!”. Cum faci, pui degetul pe hartă? ”Mă uit unde-s munții cei mai înalți și acolo mă duc. Când am liber, o lună de zile pot pleca în orice parte a lumii mi-aș dori. Pentru asta lucrez și pentru asta trăiesc, ca să văd lumea asta mare și frumoasă și să mă bucur de ea și de munte în fiecare zi!”, afirmă Teodora.

În mitologia greacă, Thea era zeița luminii și mama soarelui, a lunii și a zorilor de zi. Nu am apucat să o mai întreb pe Thea dacă i s-a spus așa pentru toate astea sau dacă așa s-a nimerit. Dar cred că nimic altceva nu i se potrivea mai frumos!

 

Mausoleul de la Bobda şi povestea baronului care l-a construit, atracţii turistice care nu sunt exploatate în Banat

0

Mausoleul de la Bobda (aflat la 31 de kilometri de Timişoara), unul din cele mai frumoase lăcaşe de cult romano-catolice din Banat, construit în anul 1860, se dărâmă pe zi ce trece. 

Veritabil monument istoric, biserica este abandonată şi se degradează cu paşi repezi. După ce turnul din dreapta s-a prăbuşit în urmă cu mai mulţi ani, acum este în pericol chiar cupola principală.  Mausoleul din localitatea timişeană este o bijuterie arhitecturală. Este practic o copie a Bazilicii din oraşul Esztergom, dar şi a Bisericii Sfântul Ştefan din Budapesta.

Mausoleul a fost construit de către magnatul local Csávossy Gyulan, care era proprietarul unor mari suprafeţe de pământ, agricultura fiind principala îndeletnicie şi, totodată, sursă de bani. Doarece afacerile cu cereale erau printre cele mai prospere, familia Csávossy începe să construiască la Bobda un adevărat domeniu nobiliar, format din două mari clădiri: castelul familiei şi mausoleul aflat peste drum de castel, construite în secolul al XIX-lea.

Castelul măreţ de la Bobda avea 42 de camere elegant mobilate, împodobite cu tablouri, bibelouri, covoare, perdele din dantelă, draperii de catifea şi brocart, lampadare din cristal de Murano. Peste drum, a fost ridicat mausoleul, în structura căruia intra şi un impresionant loc de reculegere si rugăciune. Vitraliile au fost realizate la Munchen, iar cele două clopote, al căror sunet maiestuos a rămas neschimbat până astăzi, au fost fabricate la Timişoara, în atelierele lui Antonius Novotny.

Cine a fost familia Csávossy

Csávossy Gyula este unul din marii latifundiari ai Banatului. S-a născut pe data de 16 mai 1839 în Secani, astăzi localitate pe malul drept al râului Timiş, în Serbia. Urmează studiile superioare la Viena şi Budapesta, studiind între altele şi dreptul. După finalizarea studiilor, se reîntoarce în Banat.

Prima soţie, Valeria-Magdalena Szemö (1843-1889) îi dăruieşte lui Gyula nici mai mult, nici mai puţin decât 10 copii. La trei ani de la moartea acesteia, în septembrie 1892, Gyula se căsătoreşte a doua oară cu Josephine von Spiegelfeld, care la rândul ei îi dăruieşte încă doi copii: József, născut în 1894, şi Endre. Acesta din urmă vede lumina zilei trei ani mai târziu decât fratele său, în 1897.

Anul 1904 urmă să aducă familiei Csávossy înobilarea şi intrarea într-o nouă aripă a societăţii, cea de aristocraţi maghiari. Actele de înobilare se păstrează la Arhivele Naţionale ale Ungariei. Sfârşitul familiei Csávossy avea să vină cu puţini ani înaintea căderii Imperiului Austro-Ungar. În anul 1911, pe 27 Ianuarie, Josephina se stinge din viaţă. Este înmormântată în cripta de sub Maousoleul familiei Csávossy. În toamnă aceluiaşi an, baronul Gyula Csávossy trece la cele veşnice. Putem considera deci anul 1911 ca fiind începutul sfârşitului pentru domeniul de la Bobda.

Sfârşitul familiei baronului de Bobda

După Primul Război Mondial, când Banatul este fărmiţat, viaţa începe să fie din ce în ce mai grea pentru urmaşii baronului de Bobda, astfel că ultimii copii ai lui Gyula, părăsesc pentru totdeauna pământul Banatului în anul 1925, stabilindu-se în Canada. În jurul anului 1909 a fost făcut un act de donaţie din partea lui Gyula Csávossy care a lăsat mausoleul comunităţii romano-catolice din Bobda. În 2009, actul a fost reînnoit şi acum se află în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice Timişoara.

Facultatea de Arhitectură din Timişoara a făcut mai multe relevee cu clădirea ca să indice exact stricăciunile şi ce ar trebui făcut pentu renovare. Prin 2012 au fost nişte arhitecţi care au evaluat situaţia şi au spus că cu 200-300.000 de euro se poate reface. Pentru că structura de rezistenţă nu e afectată. Reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice susţin că nu au bani pentru investiţii, având în vedere că s-au orientat în ultimii ani pentru refacerea basilicii de la Radna. A costat 11 milioane de euro, cea mai mare parte din bani de la Uniunea Europeană, însă şi contribuţia episcopiei a fost una serioasă. Cei de la Episcopie au avut o discuţie cu Direcţia de Patrimoniu pentru a trece mausoleul în proprietatea Ministerului Culturii, însă până acum nu s-a materializat nici acest proiect.

FOTO Facebook/Biserica parasita de la Bobda

 

Festivalul Rock la Mureș gata de start: două zile de concerte incendiare și alte distracții

0

Ne mai despart doar câteva ore până la startul ediției din acest an a festivalului Rock la Mureș, eveniment care va avea loc în perioada 12 –13 iulie 2019, la Periam – Port (județul Timiș).

Capul  de afiș al festivalului Rock la Mureș 2019 este recitalul pe care formația americană Ministry îl va susține pe scena principală a festivalului vineri 12 iulie, de la ora 23, în premieră în România!

Formația Ministry este o trupă rock americană fondată în 1981 de celebrul muzician Al Jourgensen din Chicago. Componența trupei s-a schimbat frecvent pe parcursul istoriei sale, cu excepția lui Jourgensen care este principalul producător, cântăreț, compozitor și instrumentalist al trupei. Formația  a obținut succes comercial la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, cu trei dintre albumele lor de studio: The Land of Rape and Honey (1988), The Mind Is a Terrible Thing to Taste (1989) și Psalm 69: The Way to Succeed and the Way to Suck Eggs (1992). Trupa a fost nominalizată la șase premii Grammy și a susținut concerte la cele mai celebre festivaluri din lume.  De-a lungul anilor, Al Jourgensen a lucrat ca și producător la o serie de albume editate de trupe ca Skinny Puppy, Nine Inch Nails, Smashing Pumpkins sau Red Hot Chilli Peppers.

În cadrul celor trei scene ale festivalului, spectatorii vor avea parte de o serie de surprize. O altă trupă americană care va susține un concert în premieră în România cu această ocazie este The Casualties. Formația care va cânta sâmbătă 13 iulie, de la ora 23, a luat naștere în 1990 la New York și se definește a fi „street punk band“. De-a lungul anilor trupa a editat o serie de albume, cel mai recent fiind Written In Blood în 2018.

Alături de aceste concerte, pe scenele festivalului vor mai fi prezenți printre alții Dirty Shirt, Luna Amară, Paddy and the Rats, Siberian Meat Grinder, Frontierer, Dead Idle, Altar, Rhemorha, Ska – nk, Drink or Die, DJ Martin Sprissler,  Pandora, Katara, Kratos, Kazah, Diluvian Collapse, One Night Stand, Dragoș Moldovan, Underwaves, Luca M & Just 2, Clarkent b2b Cugler și alții.

Alături de concerte, spectatorii vor avea parte de  camping gratuit și  diverse activități sportive (inclusiv plimbări cu caiacul pe Mureș, mini – fotbal sau tenis de masă). Organizatorii evenimentului au lansat și în acest an campania “Donează, fii rock!”. Fanii #RockLaMures sunt încurajați să devină eroii pacienților care au nevoie de sânge.Astfel, toți cei care donează sânge obțin un abonament gratuit la festival în baza carnetului de donator sau adeverința eliberată, și cartea /buletinul de identitate.

Pentru cei care vin cu trenul, organizatorii asigură transport gratuit de la gara Periam la locul de desfășurare a festivalului Rock la Mureș.

Biletele de intrare costă 79 lei pe zi, iar abonamentul pentru cele două zile costă 110 lei.

 

 

 

 

Pieţele Timişoarei, transformate în scene! Timișorenii provocaţi să urmărească spectacole ieșite din comun

0

Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii în parteneriat cu Sezonul România-Franța (partener principal) și Institutul Francez din Timișoara organizează în perioada 10-14 iulie evenimentul IMPULS: Timișoara în (Re)Construcție, o serie de spectacole de teatru și dans care vor sparge barierele clasicului și întâlniri față în față cu artiștii.

Piața Victoriei, Piața Libertății, Piața Sfântu Gheorghe vor fi, timp de 4 zile, scena unor momente inedite. Dansuri și jonglerii surprinzătoare, teatru experimental vor provoca timișorenii să urmărească spectacole ieșite din comun.

Tema aleasă, Timișoara în (Re)Construcție este o temă actuală pentru că orașul este în continuă transformare. Și, alături de el, și noi ne transformăm, mental și spiritual. IMPULS este pentru timișoreni o provocare, o artă experimentală are va sparge barierele cu spectacole de teatru și dans în aer liber, în piețele Timișoarei.

În plus, a doua zi după spectacol, artiștii vor sta la o cafea cu spectatorii și le vor răspunde la întrebări.

Cine sunt cei care dau spectacole

🔖Compania franceză G. Bistaki este una dintre cele mai originale companii de teatru outdoor din Europa, iar cei 5 artiști-dansatori vor susține două spectacole în Piața Sfântul Gheorghe în zilele de miercuri, 10 iulie și joi, 11 iulie, de la ora 21.30. Artiștii de la G. Bistaki susțin astăzi spectacole în toată lumea. La Timișoara vor veni cu Baïna(na), un spectacol amuzant și postmodernist în care experimentează cu curaj, folosind obiecte comune, saci, lopeți, pentru a da o valență artistică obiectelor uzuale.

🔖Cie Beau Geste din Franța va propune un dans inedit – Transports Exceptionnels, în Piața Victoriei, în zilele de joi 11 iulie 2019 și vineri, 12 iulie 2019 – de la ora 17.00 și de la ora 20.00. Artistul Dominique Boivin are câteva creații emblematice pentru stilul său care se caracterizează prin mecanică și dans. Transports Exceptionnels a fost deja jucat în peste 50 de țări și ajunge acum în Timișoara, după care își va continua parcursul prin lume.

🔖Școala de Vară de Dans Contemporan va susține un spectacol – Cadre și Forme – duminică, 14 iulie, de la ora 20.00 – în Piața Sf. Gheorghe.

🔖Teatrul Ósmego Dnia este unul dintre cele mai renumite teatre din Polonia si vine la Timisoara cu spectacolul Copiii Revoluției, care se va juca în zilele de sâmbătă, 13 iulie 2019 și duminică, 14 iulie 2019, de la ora 22.00, în Piața Libertății. Actorii și dansatorii invită publicul la discuții libere. La Cafea cu Artiștii va avea loc în fiecare zi după spectacol, începând cu ora 11.00 pe strada Alba Iulia nr. 2 parter, pe colț cu Piața Victoriei. Astfel, spectatorii vor putea cunoaște artiștii, le vor putea pune întrebări și vor intra în contact și vor putea afla mai multe despre arta și ideile lor.

⚠ Intrarea este gratuită

Lansare de carte, Povestea lui Kullervo de J.R.R.Tolkien

0
Povestea-lui-Kullervo-lansare-esotera-3

Povestea-lui-Kullervo-lansare-esotera-3

Pasionații de carte timișoreni sunt invitați joi, 11 iulie, începând cu ora 18.00, la librăria Esotera (str. Lucian Blaga, nr.2), pentru a participa la lansarea volumului Povestea lui Kullervo, de J.R.R.Tolkien. Evenimentul va avea loc în compania traducătorului – Alexandru Maniu, a profesorului Sorin Ciutacu de la Facultatea de Litere UVT și a scriitorului Cristian Vicol.

Povestea-lui-KullervoPovestea lui Kullervo este una dintre primele scrieri ale faimosului autor de fantasy, din care au luat naștere întâi limbile elfice și mai apoi legendariumul – un univers mitologic construit ca un mozaic, cu migală, de-a lungul deceniilor, din care au purces în chip aproape firesc Hobbitul și ulterior Stăpânul inelelor.

Cartea spune povestea unui tânăr blestemat, care este vândut ca sclav și care jură să se răzbune pe magicianul care i-a omorât tatăl. Kullervo, fiul lui Kalervo, este probabil cel mai tragic personaj al autorului. Tolkien însuși afirma că Povestea lui Kullervo a fost „sămânța încercărilor mele de a scrie legende” și „o piatră de hotar în legendele Primei Vârste”. Kullervo este, în mod clar, o versiune mai veche a lui Túrin Turambar, eroul tragic din Silmarillion.

Povestea lui Kullervo, versiunea în proză a ciclului Kullervo din epopeea finlandeză și careliană Kerval, a fost scrisă de Tolkien pe când era student la Exter College, Oxford, în 1914-1915. Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru autor, iar acest lucru este reflectat în subiectul și temele cărții, care este însă o piatră de temelie a universului ficțional inventat de scriitorul britanic.

Vă așteptăm!

Povestea-lui-Kullervo-lansare-esotera

Copiii din Banat care au lăsat calculatorul şi telefonul ca să facă opinci şi să joace căluşarul

0
copii-margina 2

Un grup de copii de la şcoala din comuna Margina, judeţul Timiş, au preocupări diferite faţă de copiii din ziua de astăzi.

Elevi în clasa a patra, copiii îşi petrec timpul liber pictând icoane pe sticlă şi jucând căluşarul. O altă preocupare este confecţionatul opinicilor, cu care se duc la târgurile tradiţionale şi pe care le vând.

Învăţătorul care i-a îndreptat spre aceste ocupaţii este Ciprian Mert, un tânăr din Margina, pasionat de istoria şi obiceiurile locale. Ciprian a fost şi el căluşar şi a învăţat dansul de la bunicii săi, iar acum îi învaţă, la rândul lui, pe copiii din sat.

“Urma să facem ceva activităţi extraşcolare. Ce să facem? Cu ce îi mai atragi pe copiii de astăzi, în afară de calculator? Şi am aşa am început cu dansurile populare. După vreo trei săptămânii, am învăţat deja vreo două dansuri, şi într-o pauză am zis să le arăt căluşarul. A două repetiţie aveam deja vreo nouă perechi, care vroiau să înveţe căluşarul. Pe urmă, nu au mai vrut să vină la dansuri, că ei vin doar la căluşar. Şi am schimbat toată echipa de dansuri şi am făcut-o de căluşar. Ei erau clasa întâi, când am început, acum sunt clasa a patra. I-am învăţat şi puţin din istoria căluşarului de la noi din sat, mai ales că anul asta se împlinesc 100 de ani de când s-a făcut prima echipă de căluşari la Margina. Copiii fac totul ca înainte, joacă la fel, folosesc aceleaşi strigături, respectă aceleaşi obiceiuri şi chiar le place. Acum avem şapte perechi. Când pleacă în clasa a noua, îi cam pierd. Mai vin vara, când sunt în vacanţă, dar în rest nu prea mai pot să vină”, povesteşte tânărul.

De aici, copiii au ajuns să facă şi opinci. Instruiţi tot de acelaşi învăţător.

“La opincărit i-am prins în clasă, la orele opţionale. Eu am zis că îi învăţ ceva tradiţional. Am învăţat să fac opinici de când eram şi eu copil, de când jucam căluşarul şi foloseam opinicile bunicilor. S-au rupt la un moment dat. Şi cum nu făcea nimeni opinci în zonă, am luat o opincă şi am desfăcut-o. Mi-am făcut un şablon după opinca aia veche şi aşa am făcut prima pereche de opinci. Mai strâmbe, mai cârne, dar au ieşit. Acum fac şi din piele subţire şi groasă. La fel i-am învăţat şi pe ei. Ştiu să facă pe orice număr de picior. Fac chiar şi opinci ca breloc, pentru cheile de la maşină. Se caută pe la târgurile tradiţionale, se cumpără mai mult aşa de ţinut în vitrină. Costă maxim 80 de lei perechea”, spune Ciprian.

De altfel, după cum spune Ciprian Mert, copiii din Margina au ocupat întreg podiumul de la Olimpiada judeţeană a meşteşugurilor tradiţionale: primul loc pentru confecţionarea opinicilor, al doilea pentru pictat icoane pe sticlă, iar al treilea pentru olărit.

 

Urmează două evenimente Banat Brunch, cu mâncare delicioasă și aventură în natură

0
FOTO arhiva

Fără doar și poate, prima ediție a evenimentului Banat Brunch a fost un real succes. Tocmai din acest motiv, organizatorii au anunțat deja ce-a de-a doua ediție a întâlnirii pofticioșilor de mâncare bănățeană și iubitorilor de natură. Prima ediție a avut loc în Caraș-Severin, în Sat Bătrân din comuna Armeniș. Din fericire pentru bănățeni, ce-a de-a doua ediție are loc  în Margina, iar a treia ediție va avea loc la Văliug.

Banat Brunch la Margina

Banat Brunch la Margina are loc duminică, 7 iulie. Pentru costul de 100 de lei, participanții vor putea gusta din cele mai delicioase și autentice produse ale Banatului. Programul evenimentului include și plimbări în natură, activități recreative și standuri cu produse tradiționale.

Program:
11 – 13 – Brunch cu produse tradiționale din zonă;
13 – 15 – Ateliere pentru adulți și copii, vizită în sat și împrejurimi:
-olărit+ obiecte pictate gratuit (pentru copii, si luate de ei acasă după eveniment)
-opincărit- demonstrație;
-plimbare cu tractorul în satul vecin la bisericuța de lemn mutată din satul gazdă;
-tură de biciclete în sat – participanții sunt invitați să vină cu bicicletele lor la brunch, iar aici există câteva biciclete disponibile pentru doritori;
-muls vaca doamnei Emilia: este în perioada în care trebuie mulsă de 3 ori pe zi.

Mici producători care expun:
-Mărioara Bodnar cu rachie, pălincă și miere de albină;
-Simona și George Sloboda cu Lavandă de Margina;
-Aurel Palconi cu suc natural de fructe și vin.

De aici puteți achiziționa bilete pentru eveniment.

Banat Brunch la Văliug

Tot duminică, 7 iulie, Banat Brunch se ține și la Văliug. În prima duminică din mijlocul verii, oaspeții sunt așteptați în Munții Semenic, pe marginea lacului Gozna. Acestora li se promite din start că se vor îndrăgosti de bucatele șvăbești pe care le-au pregătit organizatorii la ce-l de-al treilea Banat Brunch. De asemenea, veți putea descoperi cea mai nouă destinație de mountainbike și e-mountainbike din Banat și să faceți baie în lacul despre care se zice că face inimi să tresare.

Program:

11:00 – 13:00
Brunch cu produse de sezon, cum mâncau șvabii odinioară

13:00 – 15:00
Tur ghidat cu mountainbike pe marginea lacului Gozna, vizitarea celebrei vile Klaus unde a studiat Regele Mihai dar mai nou și niște orășeni au deprins aptitudini la ‘Fermă’

15:00-17:00
Degustare de bere artizanală Three Happy Brewers
Celebrarea și premierea Cupei Naționale de Enduro Mountainbike, etapa Semenic

Participarea la brunch se face pe baza unui bilet, all inclusive. Detalii și rezervări, în curand.

MENIU Banat Brunch cu arome șvăbești:

*Aperitive*

Cârnnați șvăbești
Șonc și slăninuță
Brânză variate, de la mioare de munte [munce]
Pită de casă unsă cu pastă de jumări
Pită de casă unsă cu pastă din brânză și boia
Pită cu zacuscă de vinete cu ciuperci sălbatice
Fritatta cu flori de dovleac
Plăcintă cu brânză sărată și mărar

*Fel principal*
Friptură de porc în untură cu sos de hrean, cu ardei copt și ceapă roșie
Mămăligă cu brânză sărată, mărar și sos de hribi cu smântână

*Desert*
Ștrudel cu afine din vârf de munte, cireșe sălbatice sau brânză
Schupfnudell (tăiței de casă cu nucă)
Găluște cu prune.

Centru de învățare permanentă de 1,3 milioane de euro pe care îl construieşte Consiliul Judeţean Timiş

0
cetru-invatare-permanetna

În baza responsabilității sale față de comunitate, Consiliul Județean Timiș sprijină implementarea măsurilor și parteneriatelor care conduc la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor pe care îi reprezintă.

În acest context, instituția a accesat o finanțare europeană de peste 1.3 milioane de euro, pentru realizarea și dotarea unui centru comunitar de învățare permanentă. Centrul are deja aprobat studiul de fezabilitate, cu principalii indicatori tehnico-economici ai investiției asumați de către proiectant.

O etapă premergătoare accesului pe piața forței de muncă o reprezintă și partea vocațională și de consiliere în carieră: prezentarea la interviu, testarea intereselor și aptitudinilor personale, facilitarea participării la târgurile de locuri de muncă, facilitarea unor întâlniri cu antreprenori locali, cu persoane care lucrează în resurse umane etc. Centrul comunitar de învățare permanentă construit de Consiliul Județean va răspunde acestor nevoi sociale.

Suntem preocupați de tot ceea ce înseamnă creșterea calității vieții timișenilor. Asta presupune și găsirea rapidă a unui loc de muncă, alegerea unei cariere potrivite pentru competențele fiecăruia, cât și creșterea calității bazinului de resurse umane pentru companii. Ne luăm în serios rolul nostru ca autoritate publică și oferim timișenilor noi posibilități de dezvoltare, în mod gratuit, prin acest centru comunitar”, spune președintele CJ Timiș, Călin Dobra.

O condiție impusă de Ghid pentru a nu se intra sub incidența ajutorului de stat este aceea de a nu organiza cursuri de formare profesională (calificare), ci doar cursuri de dezvoltare vocațională. Acestea vor contribui la un acces mai facil pe piața muncii, la dezvoltarea și diversificarea competențelor sociale, profesionale și a abilităților de viață. De asemenea, va crește implicarea activă a cetățenilor în viața comunității prin promovarea voluntariatului și a conceptului de îmbătrânire activă.

Centrul va fi construit pe un teren de 4.035 mp, cu o suprafață utilă propusă totală de 1.148 mp, capacitatea acestuia fiind de 190 de persoane. Printre altele, vor fi amenajat șase săli de dezvoltare vocațională, două ateliere de creație, care pot fi comasate, o sală I.T. pentru 24 cursanți, un spațiu multifuncțional, dimensionat pentru 48 de spectatori, dar și un spațiu de socializare sau divertisment, care poate acomoda circa 30 persoane și care, în caz de nevoie, poate găzdui activități de dezvoltare vocațională.

Fiind vorba despre o construcție proiectată pentru comunitate, arhitectura propusă ia forma unui ansamblu de căsuțe alăturare asemenea unei micro-așezări umane. Volumele care alcătuiesc ansamblul sunt inspirate din tipologia clădirilor existente: volume parter, parter și etaj, cu acoperiș în pantă. Centrul comunitar se dorește a fi un loc care încurajează interacțiunile dintre locuitori oferind atât activități educative, cât și recreaționale. Astfel, spațiile comune, destinate socializării și repausului, nu doar că ocupă poziții principale, ușor accesibile, în cadrul proiectat, ci asigură și interconectarea diferitelor zone din cadrul centrului.

Valoarea totală estimată a obiectivului de investiție publică este de aproape 1,3 milioane euro.

Investiția este realizată în cadrul proiectului european „Inițiativă comună privind ocuparea forței de muncă”,  acronim JEDI, Cod eMS ROHU-355, derulat în parteneriat cu Centrul de formare profesională Szeged, în calitate de lider de proiect, Agenția de Dezvoltare Euroregională DKMT, Dieceza Romano-Catolică din Csanad, Agenția de Dezvoltare a microregiunii Homokhat și CCIA Timiș.