joi, august 27, 2026
Acasă Blog Pagina 444

Unul din cele mai îndrăgite festivaluri din Timișoara: Cursa Rățuștelor, muzică pentru toate gusturile și multe surprize

0

Trei zile de muzică și distracție, o cursă a rățuștelor cum n-au mai fost și multe surprize, asta îi așteaptă pe timișorenii care vor participa și în acest an la Bega Bulevard, unul dintre cele mai îndrăgite festivaluri ale capitalei Banatului. Festivalul va dura trei zile, de luni, 6 septembrie, până duminică, 8 septembrie.

Standurile cu mâncare și alte produse vor fi amplasate între Podul Mihai Viteazul și Podul Maria, perimetru în care se va desfășura întregul festival la care participanții nu vor avea prea mult timp de pauze sau plictiseală.

Pe toată durata festivalului, pe scenă vor urca artiști ca Pepe, What’s Up, JazzyBIT, Sore, Minelli, Mr. Pit, Peregrini, BegArt și mulți alții. Vor fi puse în scenă și demonstrații cu foc din partea celor de la Amaris Agni și Deep6Project. În afară de reprezentațiile scenice, în perimetrul festivalului vor avea loc ateliere creative pentru cei mici, plimbări cu barca pe Bega și proiecții de lumini pe apă. 

Cursa Rățuștelor, cel mai așteptat moment al festivalului, are loc duminică, 8 septembrie. Până înainte de start, participanții își pot cumpăra rățuște de la standurile din incinta festivalului. 

Petrecere cu muzică techno în tren, pe cea mai veche cale ferată din România, între Oravița și Anina

0

După ce au reinventat noțiunea distracției pe Dunăre, cei de la KDK Music se pregătesc acum să zdruncine la propriu șinele celei mai vechi căi ferate din România. Intitulată “Trenul, munții și muzica”, petrecerea organizată de aceștia va fi una cu siguranță de neuitat, atât pentru muzică, cât și pentru peisajele de care petrecăreții se vor putea bucura de-a lungul periplului.

Aceasta este deviza KDK Techno Train, care va călători de la Oravița la Anina și înapoi, între orele 11:00 și 16:40 sâmbătă, 31 august.

“Urcă-te cu noi în tren, pe cea mai veche cale ferată montană din România, unde muzica noastră va face șinele să vibreze. Bucurați-vă de peisajul de basm și celebrați cu noi fiecare tunel. After party-ul va avea loc la Cantonul Lup imediat după călătoria cu trenul și va ține până a doua zi dimineața”, spun cei de la KDK Music.

Prețul unui bilet pleacă de la 60 de lei, însă organizatorii spun că se mai găsesc doar câteva bilete de cumpărat. Printre artiștii care vor da viață petrecerii se numără Bodo Neumann, Virgil, SPNYRD și mulți alții.

Locuri noi în “Cămine în Mișcare”, campania care repune în valoare zone uitate ale Banatului

0
foto: Cămine în Mișcare/Moving Fireplaces

A doua ediție a evenimentului “Cămine în Mișcare/Moving Fireplaces” va avea loc în acest an între 23 și 25 august, în satele Comloșu Mare, Comloșu Mic, Lunga și Lenauheim. Ce înseamnă Cămine în Mișcare? Sub această denumire se desfășoară o serie de evenimente care au ca scop repunerea în valoare a unor locuri și obiceiuri care altfel ar fi date uitate vremurilor tehnologizate în care trăim.

Datorită unei echipe dedicate de pasionați în ale tradițiilor și culturii bănățene, Cămine în Mișcare oferă celor interesați o incursiune, la fața locului, în cultura și obiceiurile străvechi ale oamenilor care au pus bazele Banatului așa cum îl știm.

La ediția a doua de la finalul săptămânii, cei de la Cămine în Mișcare te așteaptă să redescoperi arta povestitului, obiceiuri străvechi și cum o comunitate diversă și interculturală poate fi salvată de la uitare și reinventată prin cultură.

Timp de trei zile, Comloșu Mare, Lunga, Lenauheim și Comloșu Mic vor fi gazde autentice cu spectacole de teatru, concerte, momente pe ritmuri de fanfară, expoziții, un târg al producătorilor locali, mâncare și multă voie bună.Participarea la spectacole și la toate activitățile din program este gratuită.

Ca să fim siguri că ne vom întâlni cu toți cei care își doresc să ajungă la eveniment, vom asigura transportul gratuit, până la eveniment și înapoi, în limita locurilor disponibile, în zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Mai multe detalii, despre transport și program complet, în curând pe pagina de Facebook Cămine în Mișcare/Moving Fireplaces.

Povestea unuia dintre cei mai mari alpiniști ai României. Bănățeanul care a urcat pe cei mai înalți și periculoși munți ai lumii

0

Cornel Galescu s-a născut la poalele Munţilor Banatului, pe 26 decembrie 1964. A urcat pentru prima dată la altitudine la 10 ani, pe Muntele Mic, pentru a învăţa să schieze, iar alpinismul a început să-l practice zece ani mai târziu, la Clubul Politehnica din Timişoara, sub îndrumarea profesorului Eugen Seracin, acolo unde şi-a finalizat şi studiile şi a obţinut diploma de inginer. De atunci totul este o permanentă escaladă.

Cornel Galescu locuieşte şi în prezent în Caransebeş, micul oraş bănăţean în care s-a născut, în urmă cu 53 de ani. Ne-am întâlnit într-o, în centrul oraşului, după care am ales un local liniştit în care să discutăm. Deşi de la locul întâlnirii până la intrarea în cafenea nu am facut mai mult de 20 de paşi, Coco, aşa cum este cunoscut alpinistul, a fost salutat de cel puţin cinci persoane, însă aproape toţi cei care au trecut pe lângă noi ne-au privit insistent, semn că l-au recunoscut pe alpinist, care în 2012 a fost declarat Cetăţean de Onoare al Caransebeşului şi Cetăţean de Onoare al Judeţului Caraş-Severin.

Coco este un bun vorbitor. Îi place să povestească despre pasiunea sa, alpinismul, şi mai ales să-şi amintescă despre expediţiile la care a participat, momente pe care vrea să le pună în paginile unei cărţi, la care deja lucrează. Iar de povestit şi de scris are ce. De la noaptea petrecută în Fisura Albastră alături de prof. Eugen Seracin şi Aurel Neron în 1987, urcarea în creasta Sheldei-Caucaz, în 1990, supravieţuirea la 6.600 m din Dhaulagiri Himalaya, când o furtună de zăpadă s-a dezlănţuit în toiul nopţii şi i-a acoperit cortul în 1996, salvarea unui american şi a unui sloven la peste 7.000 m în Cho-Oyu Himalaya în 1998, salvarea lui Sorin Baciu, dintr-o crevasă din Dhaulagiri în 1996, moartea alpinistului rus în Cho-Oyu la câteva ore după urcarea împreună la tabără în 1998, urcarea cu coastele fisurate pe Everest, la 7.500 m, şi mai apoi criza de rinichi în 2003, întoarcerea riscantă din toiul nopţii de pe vârful Aconcagua în 1998, avalanşele din Ţarcu, Retezat şi mai apoi Himalaya, rana de la picior din Alaska, supravieţuirea şi ascensiunea pe Ama Dablam şi aşa mai departe.

Pasiunea pentru munte insuflată de profesorul de sport

Pasiunea lui Cornel Galescu, pentru munte și alpinism e strâns legată de zona în care s-a născut. “Oraşul în care m-am născut mi-a dat şi posibilitatea să descopăr pentru prima dată munţii. Caransebeşul este situat într-o depresiune, lângă trei grupe muntoase diferite: la Est Munţii Ţarcu şi Muntele Mic, la Sud, Semenicul şi la Nord, Munţii Poiana Ruscăi. Acest decor poate fi unul inspiraţional pentru orice copil care visează. Primele emoţii legate de natură şi de munte le-am simţit în jurul vârstei de 10 ani, atunci când am plecat pentru prima dată într-un cantonament de iarnă la Muntele Mic, cu profesorul de atletism, şi din cauză că nu mergea telescaunul, am fost nevoiţi să urcăm pe jos, pe drumul vechi, prin zăpadă, prin natură. A fost ceva fascinant, cu toate că a fost greu. Îmi amintesc că mă tot opream, mă odihneam, plecam mai departe, dar a fost o bucurie lăuntrică şi am descoperit că prin efort şi prin muncă poţi ajunge la nişte senzaţii fascinante. Mă gândeam la tot felul de scenarii de supravieţuire în pădure, practic cred că atunci am început să activez legătura cu aventura, pe care unii dintre noi o avem în sânge. Pentru mine, alpinismul a fost un fel de continuare a ceea ce am trăit în perioada claselor V-VIII, atunci când stăteam după-amiaza mai mult singur acasă şi, având o bibliotecă generoasă cu cărţi de aventuri, luam o carte şi o citeam”, își începe Cornel povestea.

Cornel spune că dragostea de munte i-a insuflat-o profesorul său de atletism, despre care și astăzi, după zeci de ani vorbește la superlativ.

“Cel care mi-a îndrumat paşii spre munte a fost profesorul de atletism Alămăjan Uţă Toma. Lui îi datorez şi îi mulţumesc pentru că m-a învăţat să schiez, însă de la schi până la alpinismul de performaţă au mai fost nişte paşi pe care i-a urcat în alt context. Dacă am descoperit schiul la 10 ani, am crezut că nu există ceva mai frumos până când am descoperit alpinismul, la facultate, în anul întâi la Politehnică, la Timişoara, unde am avut şansa să descopăr nişte oameni minunaţi la Clubul Politehnica şi când descoperi un domeniu prin intermediul unor oameni care ştiu să-l promoveze, automat îl şi îndrăgeşti. Am fost inspirat de aceşti oameni şi am distrus un mit de până atunci. În şcoala primară îmi tot spuneau că ori fac sport, ori fac şcoală. Am ajuns la facultate şi am descoperit profesori universitari pasionaţi de alpinismul sportiv şi era fascinant pentru mine, pentru că ei îmi demostrau că puteam să fac şi şcoală, şi sport. Şi am încercat şi eu să devin şi inginer, şi să fac performanţe în sport. Şi pot să spun că am reuşit”, spune alpinistul cărășean.

Galescu și Lăcătușu, primii români pe Vf. McKinley

Până la Revoluţie, Cornel Galescu participa la campionatul naţional de alpinism şi alte câteva concursuri. După Revoluţie a descoperit adevărata formă a alpinismului. “Până atunci era un vis îndepărtat să ieşim din ţară şi să urcăm pe cei mai înalţi munţi ai lumii. Înainte de ’89, să-ţi imaginezi că poţi pleca în Himalaya e ca şi cum astăzi ţi-ar spune cineva că ai fost selectat pentru o misiune pe Marte, dar sigur, visam şi citeam despre marile expediţii, aveam multe cărţi, ştiam despre marii alpinişti şi marile descoperiri atât în Alpi, cât şi în Himalaya şi practic descopeream un alt sport, pentru că noi eram obişnuiţi cu alpinismul de dificultate, de pereţi abruţi, cel care se putea desfăşura în ţară, pentru că a urca pe Moldoveanu sau Negoiu, nu se putea considera o performanţă în alpinism, dar era un antrenament pentru marii pereţi ai lumii”, își amintește alpinistul.

În 1990, a fost selectat pentru o echipă românească ce urma să plece în Caucaz şi urcând pe Vf. Elbrus, la 5.648 de metri. Atunci Cornel Galescu a învățat ce înseamnă alpinismul adevărat.

“Am învățat ce înseamnă răbdare, lupta cu presiunea, aveam nevoie de o altfel de pregătire, o altfel de abordare, aş spune că era un alt sport decât cel pe care îl cunoşteam eu. Şi când am descoperit înălţimile, mi-am dat seama că mi-a fost inoculat cumva un drog, acela care mă ţinea dependent de orizonturile mari, de înălţimi şi îmi doresc să merg cât mai sus, să descopăr zone cât mai îndepărate. Aşa am ajuns să descopăr Alpi, Anzi, cu vârful Aconcagua, cel mai înalt de pe continentul american, Everestul şi toţi cei pe care i-am călcat mai apoi”, spune Cornel.

Cornel Galescu şi Ticu Lăcătuşu au fost primii români care au ajuns în Alaska, pe Vf. McKinley. Aceasta a fost Și prima mare performanță a bănățeanului, despre care spune că i-a dat încredere şi avânt.

“În 1997, am fost împreună cu Ticu Lăcătuşu, primii români care am ajuns pe Vf. McKinley, care a avea o reputaţie destul de sumbră, pentru că rata de mortalitate era destul de mare, pentru că datorită faptului că este sub 7.000 de metri atrage foarte mulţi alpinişti, însă e un munte viclean, unde vremea se schimbă uşor. Este dincolo de cercul polar şi ca pe orice munte contează climatul. Noi am fost cumva avertizaţi de faptul că vremea o să ne dea mari bătăi de cap, şi chiar înainte de a porni noi, multe expediţii s-au întors. Dar într-un fel, poate ăsta fost şi norocul nostru! Am fost ameninţaţi de vremea rea şi am reuşit să obţinem un record de ascensiune în sezonul respectiv, în timp ce mulţi alpinişti cu pregătire foarte bună şi dotare mai bună s-au întors din drum. Faptul că am reuşit să obţinem o asemenea performanţă mi-a dat o foarte mare încredere pentru viitor şi am câştigat o experienţă benefică vizavi de altitudini şi de modul în care îţi montezi tabere, de tot ceea ce înseamnă supravieţuirea pe munte. Atunci am simţit ce înseamnă vremea capricioasă. Am prins temperaturi extreme, dar, cum spuneam, m-au pregătit pentru ceea ce urma pe Himalaya sau la Polul Sud”, povestește alpinistul din Banat.

A fost de mai multe ori la un pas de moarte

Cornel a fost de mai multe ori în situații limită, la granița dintre viață și moarte, dar nu s-a descurajat niciodată.

“Am căzut în crevasă, am fost luat de avalanşă, am picat din perete şi am rămas agăţat în coardă cu jumătate de metru înainte de a lovi pământul într-un impact care mai mult ca sigur îmi era fatal. Dar toate acestea m-au incitat şi mai mult, adică partea bună a fost că nu m-au speriat şi nu m-au îndepărtat. A fost ceea ce căutam eu prin toţi porii fiinţei mele. Sigur că astfel de experienţe pot fi fatale, dar acolo sus nu le percepi aşa, pentru că moartea este prezentă la tot pasul. Am văzut alpinişti care au murit lângă mine, am întâlnit de nenumărate ori corpuri neînsufleţite prin Himalaya sau prin alte zone, însă efectul nu era atât de terifiant cum ar fi în viaţa de toate zilele. Eram pregătit să văd astfel de lucruri şi în acelaşi timp trebuie să ştim că toţi suntem datori cu o moarte şi nimeni nu scapă, iar dacă se întâmplă să se petreacă într-o zonă curată, mai aproape de cer, parcă este mai agreabilă din punctul de vedere al unui alpinist, cu toate că pare dramatică orice situaţie de acest gen”, afirmă Cornel Galescu.

Alpinistul bănățean mai visează încă la noi expediții și spune că este pregătit în orice moment să se lupte cu muntele. “Eu sunt în fiecare zi pregătit. Aştept să sune telefonul! Din punct de vedere mental şi fizic sunt pregătit. Acum sigur că posibilităţile de finanţare sunt tot mai grele, în special când trăieşti într-un oraş mic, cum e Caransebeşul. Nu mă feresc să spun că, până la perioada când am avut experienţa politică, am fost uşor răsfăţat de către comunitatea locală în privinţa finanţărilor, dar dorinţa mea de a fi aproape de adevăr şi a spune lucrurilor pe nume m-au făcut uşor antipatic. Dar nu îmi pare rău, pentru că este singurul mod în care putem să ajutăm societatea în care trăim, nu putem face asta minţind. Din ’90 şi până prin 2012, fiecare consiliu local a înţeles acţiunile mele şi s-a implicat. Acum am devenit din oaia albă, un fel de oaie, să nu spun neagră, dar cel puţin gri. Trebuie să fiu cinstit şi să spun că eu întotdeauna am venit cu proiecte senzaţionale: prima expediţie în Alaska, prima expediţie la Polul Nord, prima expediţie pe schiuri la Polul Sud şi toate aveau un răsunet extraordinar. Acum s-au cam atins toate aceste premiere. Dacă mergi la un consiliu local şi spui că vrei să urci peretele nordic al unui munte necunoscut, oricât de mare e performanţa, nu stârneşti prea mare interes. Eu aş vrea să mă reîntorc în Himalaya. Odata ce ai descoperit-o, e foarte greu să o uiţi. Nu doar faptul că urci pe nişte munţi senzaţionali, dar şi tradiţia şi oamenii, tot contextul este o poveste fascinantă şi parcă vrei să faci parte din ea cât mai mult. Dar nu refuz nimic din ceea ce m-ar putea face să vibrez la ideea de descoperire şi de aventură”, afirmă Cornel Galescu

Începe Revolution Festival, unul dintre cele mai tari evenimente de muzică alternativă din țară

0

Festivalul dedicat muzicii alternative care de-a lungul timpului a căpătat notorietate în România se pregătește de startul ediției cu numărul trei. Revolution Festival are loc la Timișoara în perioada 8-10 august, într-o locație nouă, mai exact în perimetrul Liceului Silvic Timișoara. 

Printre numele anunțate până acum de către organizatori se numără Kosheen, UNKLE, Livio & Roby, Praslea, Priku, VincentIulian, Arapu, Mihigh, IDIOTAPE, KAL, MAiKA, Minilinija și mulți alții.

Biletele se vând ca abonament sau bilete pentru o zi. Cele pentru toate cele trei zile de festival costă 99 de lei, iar cele pentru o zi de festival costă 59 de lei. Numărul de bilete rămase este limitat, așa că doritorii sunt săftuiți să intre pe site-ul oficial al festivalului pentru a și le cumpăra.

Primul festival medieval al Timișoarei, de anvergura celui de la Sighișoara, în weekend în Parcul Castelului

0

Muzeul Banatului din Timișoara vrea să le ofere pasionaților de arte și tradiții medievale un festival ca la Sighișoara. Potrivit reprezentanților instituției, Timișoara va fi pusă în acest an pe harta orașelor ce găzduiesc festivaluri medievale de anvergură. 

Evenimentul va aduce în vechea cetate a castelanilor de Timiș atmosfera unui festival medieval complet. Ordine cavalerești din trei țări își vor pune tabără în Parcul Castelului, meșteri din alte vremuri vor deschide ateliere de fierărit, ceramică, croitorie medievală, întreținerea armelor și armurilor, curelărie, prelucrare de pergament și hârtie. 

“Jocurile uitate ale Evului Mediu vor fi organizate din nou, după multe secole, în Parcul Castelului Huniade din orașul de pe Bega, iar aromele Evului Mediu îi vor îmbăta pe cei care vor participa la concursurile de gătit. Nu vor lipsi nici bătăliile epice cu arme reale, care vor dovedi din nou bravura spiritului și forța brațelor. Uitata bătălie de la Vadul Nisipurilor va reintra în legenda locului odată cu exploziva ei reconstituire, o ciocnire la care vor participa toți războinicii ordinelor cavalerești prezente la festival”, spun organizatorii evenimentului.

Dintre trupele de artiști prezente la festival amintim Peregrinii, Irdorath, Compania Dragonului – The Company of the Dragon, Deus Vult, Beli Orlovi / White Eagles, SoimanArt și alții. Cu ajutorul acestora, serile de festival vor fi animate de concerte legendare și de istorisiri ale mitologiilor narate la lumina jerbelor de foc. „Festivalul Medieval al Castelului Huniade”,  9-11 august, în Parcul Castelului. Deviza festivalului este “Trecutul nu va fi niciodată uitat!”

Baclavale, rahat de toate culorile, kebab, dansatori rotitori și multă distracție la Festivalul Turcesc de la Timișoara

0

Primul festival dedicat Turciei are loc în această vară la Timișoara. Intitulat simplu și fără pretenții, Festivalul Turcesc de la Timișoara va însemna, pe lângă dansuri populare turcești și muzică balcanică, mâncarea delicioasă a turcilor. 

La festival participanții vor putea gusta celebrele baclavale, din kebabul turcesc, din diferitele băuturi și dulciuri tradiționale, precum și multe alte preparate sau produse de tip hand-made.

“Festivalul Turcesc va avea loc în Parcul Rozelor din Timișoara, în perioada 26-28 iulie, între orele 10:00 și 22:00. Festivalul vine cu o sumedenie de surprize pentru timișoreni, cum ar fi celebra fanfară militară otomană, cu dansurile pline de spiritualitate ale dervișilor rotitori, cu muzică și dansuri tradiționale, dar și cu bunătățile turcești care te duc cu gândul la minunata lume orientală”, scriu organizatorii festivalului.

Intrarea este liberă, organizatorii propunându-și să promoveze cultura turcă prin ceea ce este specific ei: ospitalitatea turcească, arta veche, folclorul și, foarte important, arta gastronomică. Evenimentul este organizat de Fundația Tuna și Turkfest.ro

Atelierele de graffiti, expoziții de pictură și concerte într-un sat din Timiș

0

Încep serile Embargo Hub la Dudeştii-Vechi. Proiectul s-a născut o dată cu cea de-a două ediție a evenimentului Embargo Fest și a apărut din dorința de a crea evenimente culturale în zona rurală a județului Timiș. Embargo Hub se adresează tuturor categoriilor de vârstă, dar este special conceput pentru tineri.

Atelierele de graffiti, expozițiile de pictură, concerte și party-uri, degustare de produse tradiționale și spectacolele de teatru pentru copii sunt câteva dintre activitățile propuse în cadrul proiectului Embargo Hub. Unul din scopurile acestui eveniment este promovarea artiștilor  locali, astfel încât întreaga comunitate să retrăiască emoția Embargo Fest sub umbrela noului proiect.

Prima serie de evenimente Embargo Hub va avea loc în perioada 19-20 iulie şi se va desfăşura în Comună Dudeştii-Vechi, într-o fostă bază agricolă, lângă gară, la Electric Băse, spaţiu special amenajat în cadrul Embargo Fest. Accesul la eveniment, vineri, 19 iulie, se va face începând cu ora 17:00 când participanţii vor putea descoperi o expoziţie de pictură a copiilor din comună şi vor putea participa la atelier de graffiti, sub atenta îndrumare a artistului local Ivan Vasilcin. Seara continuă cu prezentarea unui film documentar privind poluarea și influențele exploatării de hidrocarburi asupra mediului înconjurător, în contextul în care în Comuna Dudeştii-Vechi există deja 2 sonde de gaze şi urmează să se construiască un parc petrolier. „Noi credem că viitorul acestei zone este agricultură și nu sondele de gaze și petrol”, spun organizatorii acțiunii. .

De la ora 23:00, participanţii sunt invitaţi să descopere artiştii locali, dar şi pe cei din Timișoara, pe ritmuri de drum and base, jungle, psy-trance şi beat box cu:Midiportal, McXWoodie, Kuky, Razy şi Synchro.

Sâmbătă, 20 iulie, ziua începe cu expoziţii şi ateliere de graffiti şi continuă cu un film documentar despre schimbările climatice, iar seara se termină cu set-ul artistului local Midiportal (Alexandru Pârvan). Ritmurile artiştilor Donald, Damian, Karp, Water b2b Păţăşti vor fi acompaniate de o degustare de produse tradiţionale din Banat. Zona de camping gratuit cu duşuri şi zona de parcare, sunt puse la dispoziţie de către organizatori.

Intrarea până la ora 21:00 este gratuită, iar apoi biletul pentru 1 zi va fi 15 lei, iar pentru 2 zile 25 de lei.

Trei zile de muzică tehno, street food și artizanat local la Cetatea Devei, în cea de-a doua ediție a „Citadela Fest”

0

Muzică tehno, artiști de top național și internațional, galerii de artă, workshopuri, artizani locali și street food, este mixul cu care organizatorii vă așteaptă la cea de-a doua ediție “Citadela Fest”, de la Cetatea Devei, în perioada 26-28 iulie.

Dacă anul trecut au participat, la prima ediție, circa 4000 de personae, anul acesta organizatorii se așteaptă la o cifră dublă.

Pentru programul festivalului au fost invitați: A-bril, And.re, Arapu, Bread & Butter, Bruno Curtis, Cally, Cosmjn, Donna, Einzelkind, Georgiana, Lucaci, Gescu, Hrisq, Kivva, Lizz, Los Bastoneros, Lowkodi, Mahony, Mateyou, Mi Pa, Mihai Pol, Mihigh, Motiv, Naarc, Nu Zau, Perpetual, Pierre C, Praslesh, Premiesku, Prepeleac, Priku, Primarie, Robinski, Romenn, Runy, Saboar, Sepp, Sit, Somesan, Tiberiu, Varhat, Vincentiulian, Vlf.

Biletele pot fi achiziționate pe www.bplr.ro/bilete/citadela-festival-2019 iar abonamentele pe trei zile sunt 199 lei.

Mai multe amănunte despre eveniment găsiți pe pagina festivalului.

Cea mai mare cetate preistorică din Europa se află lângă Timişoara. Specialiştii din întreaga lume vor să-i afle secretele

0

Fortificaţia de la Corneşti are 1.700 de hectare şi este cea mai mare cetate de pe teritoriul Europei în Epoca Bronzului. Fortificaţia apare pe primele hărţi Mercy (1723-1725), iar apoi pe toate hărţile militare până la sfârşitul Primului Război Mondial.

Primele săpături au fost realizate în 1939 de arheologul Marius Moga, însă până recent nu s-au găsit fonduri pentru a le continua. În anul 2007, datorită regretatului Alexandru Szentmiklosi, directorul secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului, decedat în 2018, şi a investiţiei primite în special din Germania, au reînceput căutările şi lucrările arheologice abandonate în urmă cu 80 de ani.

Instituţii străine prestigioase şi specialişti recunoscuţi la nivel internaţional din România, Germania, Austria, Anglia şi Statele Unite ale Americii lucrează la descifrarea uneia dintre cele mai bine păzite enigme din jurul Timişoarei.

Privită de la înălţime, fortificaţia de pe ogoarele sătenilor din Corneşti este una spectaculoasă. Patru valuri uriaşe de pământ arată că acolo a fost, cândva, o fortificaţie, o civilizaţie de mult dispărută.

S-a stabilit că primele construcții datează din 1400-1200, înainte de Hristos

S-a stabilit, prin metoda Carbon 14, că lemnul din care era construită fortificaţia a fost tăiat în 1400-1200 înainte de Hristos şi că acolo a existat o civilizaţie importantă din Epoca Bronzului: Cultura Cruceni-Belechişi, care a controlat în a doua jumătate a Mileniului II principalele căi de acces dinspre Europa Centrală spre Marea Mediterană, din Croaţia de azi până în Banat, de la Mureş la Dunăre.

Această fortificaţie de la Corneşti este contemporană cu civilizaţia miceniană, unul dintre cele mai importante centre ale civilizaţiei greceşti, şi cu perioada Războiului Troian. În paralel cu lucrările arheologice, cercetătorii din Germania încearcă să găsească dacă există ceva, în textele hitite, despre aceste aşezări.

Există şi semnele unei aşezări mult mai târzii, probabil sarmatică (amestec de popoare scitice, iraniene), pentru că s-au descoperit gropi cu ceramică sarmatică. Mai mult, în afara zidurilor fortificaţiei s-a descoperit şi un mormânt de tip sarmatic.

Specialiştii cred că această populaţie de la Corneşti a apărut probabil în urma răcirii climei, după explozia Vulcanului de la Santorini, de la 1600 Înainte de Hristos. Aceasta a fost înregistrată şi în texte egiptene. Este unul dintre factorii care ar fi putut sta în spatele acestei revoluţii culturale.

Nu se știe când și cum a dispărut cetatea

Cercetătorii nu ştiu încă când a fost abandonată cetatea, nici dacă a fost distrusă sau incendiată voit.

Nu există un semn de atac care să fi distrus fortificaţia, însă zidurile sunt distruse prin foc. Dacă ele au fost atacate de alte comunităţi, nu există argument arheologic, dar se ştie că există situaţii în care comunităţile îşi distrug propriile aşezări. Helveţii, când pleacă din cauza foametei îşi dau foc la cetăţi, la aşezări, să nu aibă motivaţia de a se întoarce.

Fortificaţia are 1.700 de hectare şi este cea mai mare cetate preistorică, de Epoca Bronzului, din Europa. Arheologii afirmă că fortificaţia a fost construită inginereşte. Structura de rezistenţă este din lemn, iar în casetele formate se bătea lut, pentru consolidare. Şanţurile de apărare aveau şi şapte metri.

Demersul oamenilor de ştiinţă este crearea unui muzeu la Corneşti. Muzeul din Berlin a donat deja nouă vitrine speciale, care se află la Primăria din Orţişoara. Deocamdată, specialiştii au arhivat nu mai puţin de 80 de giga de informaţie de la Corneşti. Consiliul Judeţan Timiş are de acum, în fiecare an, un buget special pentru Corneşti, care se ridică la 50.000 de lei, pentru două luni de săpături.