Duminică dimineața, pe un soare fără dinți, am apucat-o pe un drum de țară spre un sat atât de bătrân încât până și numele îi este predestinat. Sat Bătrân, fostul centru al comunei Armeniș din Caraș-Severin, a fost gazda unui eveniment cel puțin unic.
La Sat Bătrân, internetul nu funcționează. Indiferent de câte ori dai pe iconița pentru date mobile, o faci degeaba pentru că nici Facebook, nici Instagram și nici Gmail nu se actualizează nici în ruptul capului. Nu vezi nimic pe net, așa că nu ai încotro decât să te uiți pe mese, prin grădină, la alți oameni și la natură. Să te joci cu cățeii, cu iapa de la intrarea în curtea gazdelor sau să vorbești cu cei de pe lângă tine.
Imaginați-vă o zi în care gustați cele mai bune mâncăruri pe care Banatul le poate oferi, alături de oameni cu zâmbetul pe buze care, indiferent din ce părți de lume sunt, se bucură laolaltă de un colțișor de rai aproape deloc atins de tehnologie și de viața în viteză de la oraș. Cam așa am pățit duminică la Banat Brunch, un eveniment la care se intră cu rezervare, ca la marile restaurante de la oraș, dar unde bucatele preparate sunt atât de bune și ambianța atât de faină încât nu îți va veni să-ți crezi ochilor, gurii și sufletului.
De-ale gurii
Până la urmă, ce înseamnă brunch? Cuvântul vine din engleză și este unul inventat, așa cum sunt toate. Nu de Dumnezeu însă, ci de oamenii care, culcându-se prea târziu seara, s-au trezit fix între orele la care servesc de obicei micul dejun, breakfast și prânzul, lunch. Deștepți din fire, deși somnoroși, oamenii s-au gândit să lege cuvintele, ieșind într-un final brunch, combinația divină între mâncărurile pe care le-ai servi de obicei la dejun și respectiv la prânz.
Gazdele ne-au întâmpinat cu o masă interminabilă de aperitive. Am gustat droburi de miel, iepure, vită și orice alt animal de carne mai are omul prin grajduri sau cotărci, cartaboși și jumări cum nu am mai mâncat în alte locuri, pită de casă cu untură, cu zacuscă sau cu brânză, mălai simplu sau cu mărar, după pofta inimii, legume din spatele grădinii și așa mai departe. Nici nu știm pe alocuri ce am mâncat, dar știm că masa a fost îmbelșugată și gustul a atins perfecțiunea mai tot timpul.
La partea de lunch a brunch-ului bănățenesc am fost serviți cu zamă de teiței de casă, sarmale la ceaun, vreo 500 de bucăți, berbecuț la căldare, mațe fripte în raină și murături proaspete. Deși pușcam de la atâtea aperitive, a trebuit să încercăm măcar ceva, așa că am mers pe varianta sushi-ului românesc. Sarmalele la ceaun cu mămăligă caldă sunt un preparat greu de întrecut chiar și de maeștrii ai bucătăriilor japoneză, franțuzească, italienească sau de oriunde altundeva.
La desert? I-am făcut poze și am încercat o singură bucățică de chec cu vișine. Ne-a durut sufletul că nu am putut gusta și din ciocolata de casă, din cornulețele cu gem și zahăr vanilat și foile cu miere de stup și gem, dar riscam să plecăm de la ospăț cu ambulanța, nu cu frumoasa căruță trasă de cai, așa cum era planificat. Oaspeții cu care ne-am împrietenit și care au rezistat eroic să guste din mai toate dulciurile au spus că totul a fost delicios. Nici nu e de mirare, având în vedere că toată lumea știe că, pe lângă că-i fruncea, în Banat se fac cele mai bune prăjituri de casă din România, Moldova, Bulgaria, Ungaria și alte țări din estul Europei.
Licori din Banat
După un așa ospăț, am avut nevoie de anumite licori care să dreagă mâncarea și să o așeze la locul potrivit. Noroc cu standul cu licori din Banat, acolo unde borcănașele în care îți puteai turna de băut erau pregătite încă de dinainte de desfăt. Am avut de ales între socată, sirop de muguri de brad, suc de mere, răchie de prune, vreo trei feluri de bere artizanală făcută în Banat (aviz fanilor de Terapia) precum și alte câteva licori despre care nici nu am avut curajul să întrebăm, fiind siguri că am avea necaz la poliție dacă am fi făcut-o.
Activități de după desfrâu
E de lăudat truda organizatorilor care au gândit câteva activități în aer liber după masa îmbelșugată pe care ne-au servit-o. Ceea ce au omis aceștia a fost un aspect important, anume că după masă, fie omul cât de mic, trebuie să doarmă un pic. Fiecare dintre cei aproape 300 de participanți și-a căutat și găsit cumva câte un locșor la umbră și și-a făcut o siestă bănățeană de zile mari preț de vreo câteva ore, înainte să se gândească la drumeții pe dealuri, plimbări cu bicicleta sau cu căruța, bețe de trekking sau alte minuni.
E și normal să fie așa, pentru că la Banat Brunch subiectul principal a fost și va fi întotdeauna mâncarea. Și nu doar ca unealtă pentru săturat foamea sau pofta, ci ca mod de cunoaștere a unei culturi, a unor tradiții deosebite, a oamenilor care o prepară și o degustă.
Dintre toate, mâncarea e cel mai ușor mod în care poți aduna oameni care nu s-au văzut niciodată, din toate colțurile țării sau a globului, laolaltă pentru câteva ore și pentru nimic altceva decât desfătare și liniște. În această bucată scurtă de timp prețios nu există internet, nu există stres, probleme sau neînțelegeri. Există doar mâncare delicioasă, vorbă bună și înțelegere.
