Unele clădiri vechi din Timișoara, ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, păstrează în ziduri borne puțin cunoscute astăzi, care trec adesea neobservate. În centrul fiecărei borne apare o cifră, iar în jurul ei este inscripționat, în limba maghiară, textul care se traduce astfel: „Nivelul orașului liber regesc Timișoara (Temesvár) față de nivelul Mării Adriatice”.
În prezent, în România, altitudinile sunt raportate la nivelul Mării Negre, folosindu-se abrevierea „mdMN” (metri deasupra Mării Negre). În Timișoara de altădată însă, nivelul de referință era marea la care Regatul Ungariei avea ieșire. Astfel, cifrele de pe borne indicau nivelul solului raportat la media istorică a Mării Adriatice.
Din păcate, după aproape fiecare renovare a unei clădiri de patrimoniu, aceste borne dispar, odată cu ele pierzându-se și mărturii ale unei etape importante din istoria orașului.
„Este păcat că aceste borne dispar. Ele sunt monumente istorice și fac parte din istoria Timișoarei. Inginerii și geologii au realizat aceste măsurători la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pentru a înțelege cum se va dezvolta orașul. Atunci au apărut și hărți speciale. Este ceva deosebit: bornele arată la ce înălțime se află un punct față de nivelul mării. Iar în acea perioadă, referința era Marea Adriatică”, a explicat istoricul Ioan Szekernyes.
Aceste măsurători erau esențiale mai ales pentru construcția clădirilor și a altor structuri, indicând zonele mai înalte sau mai joase ale orașului. Cel mai înalt punct al Timișoarei se afla în Piața Sfântul Gheorghe, însă, în urma recentei reabilitări realizate cu fonduri europene, aici a fost amenajat un amfiteatru, care a transformat zona într-unul dintre cele mai joase puncte ale orașului. Cel mai coborât nivel raportat la Marea Adriatică se afla în cartierul Iosefin.
