În anii ’80, în localitatea Teremia Mare din județul Timiș, un sortiment de coniac a fost oficial înregistrat la OSIM sub denumirea de Vinars de Teremia Mare. Pe locurile unde astăzi se întind lanuri de grâu pregătite pentru secerat, în urmă cu peste patru decenii se găseau aproximativ 2.000 de hectare cultivate cu viță-de-vie. Și nu cu orice vie, ci un soi nobil care dădea lumii un coniac demn de „finețurile” franțuzești. În prezent, coniacul este doar o amintire.
Un soi de struguri cu origini franceze
La baza coniacului de Teremia Mare stătea un soi vechi și rar de struguri, cunoscut în zonă sub numele de „majarcă”. Acesta fusese adus în Banat din estul Franței de către coloniștii germani, povestește Dumitru Popa, fost angajat la exploatațiile viticole ale IAS-ului din acea vreme.
Popa își amintește că recoltele erau atât de bogate încât, în perioada culesului, chiar și bazinul ștrandului local era folosit temporar pentru stocarea strugurilor. Vinul care nu era destinat distilării pentru coniac ajungea, în mare parte, la export – în special în Franța, datorită calității sale excepționale.
“Toamna se umplea ștrandul cu struguri și de acolo veneau cu remorcile și încărcau oamenii cu furca. Îi duceau, îi fierbeau și făceau coniac. Tot vinul care era atunci la IAS pleca export în Franța. Întrebându-i pe cei care veneau <De ce cumpărați voi vin, n-aveți vin, că eu știam că Franța e renumită în vinuri>, mi-au spus că vinul de la Teremia conține mult fier. Ei îl combinau pe al lor cu al nostru, pentru că al lor nu avea elementele lui”, spune Dumitru Popa, citat de Radio România Timișoara.
Un patrimoniu dispărut
După 1990, odată cu procesul de retrocedare, cultura viței-de-vie a intrat în declin. Nicolae Oprea, fost jurist în cadrul Direcției Agricole Timiș, explică faptul că noii proprietari au ales să înlocuiască viile cu culturi mai ușor de întreținut, precum grâul sau porumbul, ceea ce a dus la defrișarea masivă a plantațiilor.
“La data când a început desfințarea IAS-urilor, mai bine zis când a început aplicarea Legii fondului funciar și restituirea terenurilor, la Teremia Mare erau peste 600 de hectare, țin minte că eram în Comisia de Fond Funciar. Dacă mergi în Teremia Mare, din acele soiuri de viță de vie care se cultivau în urmă cu 40-50 de ani, cred că nu mai există niciun butuc”, spune Nicolae Oprea, citat de sursa menționată.
Astfel, nu doar că s-a pierdut soiul de struguri specific zonei, dar și rețeta originală de coniac a dispărut, odată cu plecarea comunității germane care o păstra. Potrivit datelor de pe internet, ultimele exporturi de coniac de Teremia Mare ar fi fost realizate în 2006. În 2025, licoarea nu se mai produce în mod organizat, însă câteva familii ar mai făuri, chiar și în prezent, băutura pentru consum propriu.
