Pe 15 iulie 1514, în fața zidurilor cetății Timișoara, se încheia brutal una dintre cele mai ample răscoale țărănești din istoria regiunii. Gheorghe Doja, nobil secui devenit lider al unei armate formate din țărani, foști soldați și oameni simpli, a fost înfrânt de trupele bine organizate ale nobilimii conduse de János Zápolya.
„O zi care n-a schimbat lumea, dar a spus despre ea mai mult decât pare”, notează Muzeul Național al Banatului, într-o evocare care pune accent pe contextul social al revoltei. Doja „a știut să coboare de pe cal și să vorbească celor care n-au avut niciodată șa”, scriu reprezentanții muzeului.
Fără armament modern, fără conducere clară și trădați din interior, răsculații au fost învinși. Cinci zile mai târziu, Doja a fost executat la Timișoara, într-un act de cruzime menit să descurajeze orice revoltă viitoare.
În 1957, memoria sa a fost imortalizată într-un monument amplasat în actuala Piață Gheorghe Doja din Timișoara, sculptat de Andrei Szobotka. Nu este un portret fidel, ci „o întruchipare eroică a ideii de luptă și demnitate”.
FOTO: Muzeul Național al Banatului
