Horia Colibăşanu este în continuare singurul român care a ajuns pe patru dintre cei mai periculoşi cinci munţi din lume – K2, Annapurna, Dhaulagiri şi Kangchenjunga – fără oxigen suplimentar şi fără ajutorul şerpaşilor.
Născut la Timișoara,pe 4 ianuarie 1977 este alpinist și medic, fiind considerat unul dintre cei mai mari performeri în alpinismul de altitudine din România. Are la activ 26 de expediţii internaţionale.
Prima performanță a obținut-o în 2004, la 27 de ani, când a cucerit K2 (8.611m), al doilea cel mai înalt munte din lume – după Everest -, supranumit și Muntele Ucigaș. Unul din trei alpiniști care încearcă să-l urce, moare. În 2004, K2 nu mai fusese atins de trei ani. Horia Colibășanu, împreună cu spaniolul Iňaki Ochoa, au ajuns pe vârf, fără oxigen îmbuteliat și fără ajutorul Șerpașilor (stil pur).
Ce se poate întâmpla la peste 8.000 de metri? Pe lângă pericolele inerente ale ascensiunii, există răul de altitudine, care se poate manifesta prin mai multe forme. ”De exemplu, se poate face atac cerebral – am avut prieteni care au murit din cauza aceasta. Se poate ajunge la edem cerebral, o afecţiune mai frecventă. Se poate face edem pulmonar. Se pot face şi degerături; la altitudinea aceea cele mai multe degerături le faci nu din cauză că sunt -35 de grade – ăsta nu e ger năprasnic, oamenii pot rezista şi la -60 de grade, bine echipaţi, dar la nivelul mării, nu la înălţimi mari –, ci din cauza lipsei oxigenului, care nu mai permite oxigenarea şi încălzirea ţesuturilor”, spune Horia.
Succesul lui Horia Colibășanu pe K2 este considerat cea mai importantă performanță individuală din alpinismul românesc. De atunci a urcat 11 vârfuri de peste 8.000m. 2004: K2 (8.611 m); 2006: Manaslu (8.163 m); 2007: Dhaulagiri (8.167 m); 2009: Shishapangma Central Summit (8.013 m); 2010: Annapurna (8.091 m); 2011: Makalu (8.481 m); 2013: Lhotse (8.516 m); 2016: Manaslu (8.163 m); 2017: Everest (8.848m); 2022: Kangchenjunga (8.586 metri). Anul trecut, Horia cucerea cel de-al unsprezecelea optmiar, Nanga Parbat, de 8.125 metri. ”Vârf! Astăzi, 4 iulie, la ora 7.00, am ajuns pe Nanga Parbat. Un sentiment de profundă recunoștință după nouă ore de ascensiune. A fost o noapte lungă și grea. Vă mulțumesc pentru gândurile voastre de susținere!”, scria pe facebook timișoreanul.
I-au mai rămas trei vârfuri de peste 8.000 de metri: Gasherbrum I(acesta fiind și obiectivul pe 2026) și Gasherbrum II, vecini în munții Karakorum, în nordul Pakistanului, și Cho Oyu, un vârf din Tibet, în China.
Alpinistul recunoaște că muntele disciplinează. ”N-ai cum să fii un idiot arogant după ce ți-o iei în mufă de două ori. Muntele, dacă ai cumva niște aroganțe, ți le scoate din cap foarte repede, pentru că natura este extraordinar de puternică și dacă n-ai înțeles asta până atunci, o vei înțelege pe pielea ta”, spunea Horia într-un interviu pentru pressone.
În 2009, Clubul Alpin Britanic, cea mai prestigioasă organizație montană din lume, i-a acordat premiul ”Spiritul alpinismului” la gala Piolets d’Or, pentru curajul și altruismul de care a dat dovadă în operațiunea de salvare a alpinistului Iñaki Ochoa de Olza. După ascensiunea reușită pe Everest (8.848 m) în mai 2017, Horia Colibășanu a fost decorat cu Ordinul Național ”Steaua României”, în rang de Cavaler – cea mai înaltă distincție oferită de statul român.
Superhombre – alpinist de top, soţ şi tată a doi copii şi medic stomatolog
Performanțele lui Horia Colibășanu sunt prezentate în ”Superhombre”, un film realizat de timişorenii Lucian Mircu şi Mircea Gherase îl urmăreşte pe Horia Colibăşanu în cele trei ipostaze ale sale, pe care încearcă le ţină în echilibru: alpinist de top, soţ şi tată a doi copii şi medic stomatolog. Documentarul produs independent la Timișoara este o pledoarie pentru o viață sportivă și un imbold pentru dezvoltare personală, prin exemplul alpinistului Horia Colibășanu, al cărui parcurs este urmărit de-a lungul a trei ani consecutivi. Este surprinsă inclusiv expediția „Everest 2017”, când el devenea primul român care urca pe cel mai înalt vârf al planetei fără oxigen suplimentar.
”Cred că cea mai importantă este aceea că, dacă îţi doreşti să realizezi ceva şi pui în joc muncă, toate resursele şi toată energia, aproape nimic nu este imposibil. Limitele sunt foarte îndepărtate atunci când îţi doreşti cu adevărat ceva”. (Horia Colibășanu)
