Sâmbătă, 7 septembrie 2024, va avea loc tradiționalul Pelerinaj pe jos de la Mănăstirea Timișeni (Șag) la Mănăstirea Partoș, eveniment organizat cu binecuvântarea ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului. Pelerinajul reiterează simbolic drumul parcurs de Sfântul Mitropolit Iosif în anul 1653, după retragerea sa din cetatea Timișoarei către Mănăstirea Partoș.
Programul evenimentului începe la ora 05:00 cu săvârșirea Sfintei Liturghii în paraclisul Mănăstirii Timișeni-Șag, oficiată de părintele stareț Arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei. La ora 06:00, pelerinii vor primi binecuvântarea și vor porni în procesiune pe traseul: Șag – Parța – Petroman – Ciacova – Ghilad – Ofsenița – Banloc – Partoș.
În cursul serii, pelerinii vor fi întâmpinați la intrarea în satul Partoș de credincioșii din localitate. În continuare, se va înconjura mănăstirea și se va oficia o slujbă de mulțumire. Pe tot parcursul traseului, pelerinii vor fi însoțiți de autovehicule de ajutor, pregătite să intervină în caz de nevoie.
Așezământ menționat din 1571
Mănăstirea Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş – loc sfințit prin faptele și moaștele Sfântului Iosif cel Nou – își sărbătorește hramurile „Înălţarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş” pe 14 și 15 septembrie, în satul Partoş, comuna Banloc, județul Timiș. Mănăstirea este accesibilă prin DN 59 Timişoara–Moraviţa, DN 59B Deta–Banloc, DJ 184 Banloc–Partoş și se află la 57,5 km de Timișoara și la 14 km de Deta.
Cea mai veche mențiune documentară despre acest așezământ datează din 1571, la 19 ani după ocuparea Banatului de către turci, când ieromonahul Laurențiu, aflat în drum spre Brașov și Alba Iulia, a rămas aici și a făcut o tipăritură din 1562. Harta austriacă a Banatului din 1723 ilustrează mănăstirea ca fiind izolată, înconjurată de păduri întinse și mlaștini. A trecut prin cei 164 de ani de stăpânire otomană și prin luptele ce au urmat în acest interval, când multe documente și cărți au fost distruse. După desființare, în iarna anului 1777, călugării au plecat, lăsând mormântul care adăpostea moaștele Sfântului Iosif fără veghe.
Mănăstirea a fost construită în cinstea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, spre care s-a îndreptat un pelerin din Timișoara în 1749, cerând ocrotirea în lunga sa călătorie până la Ierusalim. În 1750, Marcu Muțiu a construit frumoasa biserică, iar mănăstirea și-a continuat misiunea de apărare a ortodoxiei. În 1782, protopopul Ioan Șuboni a lăsat unui meșter să zugrăvească, se pare, după o icoană dispărută, chipul Sfântului Iosif, care se păstrează și astăzi.
În anul 1944, sub îngrijirea Centrului eparhial, mănăstirea a fost reactivată, aşezânduse aici călugăriţe. În anii comunismului viaţa monahală de aici a fost întreruptă, locul fiind luat de parohia Partoş. Între anii 1955– 1956 se efectuează săpături în interiorul bisericii vechi. În anul 1956 moaştele Sfântului Iosif cel Nou sunt scoase din mormânt şi duse la catedrala mitropolitană în vederea canonizării oficiale, unde se află şi astăzi.
La 6 martie 2008, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, întrunit sub președinția Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului, a hotărât, pe baza propunerii Consiliului Eparhial, reînfiinţarea mănăstirii Partoş, cu destinație pentru călugări.
După ce mănăstirea a fost reînființată, sau executat importante lucrări de renovare şi întreținere a interiorului celor două biserici şi a întregii incinte. La 8 noiembrie 2012 s-a dat în folosinţă „Casa Regina Elisabeta”, aflată în vecinătatea așezământului, care cuprinde o colecţie muzeală şi o bibliotecă bogată.
