INEDIT

Sala de Marmură a Palatului Szana: De la bancă de prestigiu și Casa Prieteniei Româno-Sovietice, la refugiu al boemei timișorene

În anul 1913,  arhitectul Josef Kramer jr., la solicitarea lui Zsigmond Szana, a proiectat sediul Băncii Timișoara în Piața Sfântu Gheorghe, clădire care astăzi este cunoscută sub numele de Palatul Szana. La parter a funcționat Banca Timișoara, devenită cea mai importantă instituție financiară din Banat la acea vreme.

RETIM

În 1922, Zsigmond Szana a fost numit consul onorific al Marii Britanii la Timișoara, iar această funcție era găzduită chiar în Sala de marmură a palatului. După instaurarea regimului comunist, clădirea a trecut printr-o transformare, devenind un spațiu dedicat culturii. A fost sediul ALRUS – Casa Prieteniei Româno-Sovietice, unde se organizau evenimente ale nomenclaturii.

Fidelity by Iulius Mall

După Revoluția din 1989, spațiul a revenit la funcțiuni economice, găzduind din nou instituții bancare.

Restaurarea spectaculoasă a sălii

În urmă cu câțiva ani, Sala de marmură a fost achiziționată de avocatul Flavius Stanca și un notar din Timișoara, care au decis să o transforme într-un spațiu cultural.

„Partea pe care am luat-o noi a fost sediul Băncii Transilvania până în 2019. Am găsit un spațiu distrus, pe care l-am reabilitat istoric. Totul era compartimentat ca pentru o bancă. Am scos rigipsul și, împreună cu experți în domeniu, am refăcut spațiul. Am refăcut totul, până la cărămidă. Chiar și stâlpii erau distruși. Am găsit o echipă care face lucrări de acest gen și care a lucrat inclusiv la Domul din Piața Unirii. Am preluat și subsolul, unde se află fostul seif al băncii. Acesta are aproximativ 20-30 de metri pătrați, dar momentan nu este integrat în circuit. Spațiul de sus are circa 230 de metri pătrați,” a declarat Flavius Stanca.

Dulapul – o oază culturală în anii ’70-’80

În perioada anilor 1970-1980, Palatul Szana a devenit un loc iconic pentru boema timișoreană. Sala de marmură, cunoscută sub numele de „Dulapul”, a fost un spațiu de întâlnire pentru scriitori, actori, muzicieni și personalități ale culturii underground. Printre cei care frecventau acest loc au fost și cei de la  Pro Musica și Phoenix.

„Dulap era numele generic, fiindcă se intra prin fundul unui dulap. Era un dulap obișnut, cu uși, dar fără partea din spate. Mai era un dulap în care se colectau sticlele goale de votcă. Când se umplea dulapul, mergeam cu ele, cu tomberonul, și le vindeam. Pe atunci se recupeau sticlele din plin, nu ca acuma. Din banii obținuți cumpăream șapte-opt sticle de votcă, poate și mai mult. S-a făcut și teatru aici, s-a făcut și muzică, poezie. Era un loc interesant”. își amintește actorul Doru Iosif.

În acest spațiu s-au desfășurat spectacole improvizate, recitaluri de poezie și proiecții de filme pe 16 milimetri realizate de Bebe Costinaș.

„Bebe Costinaș a obținut din partea autorităților un fel de mini studio pentru filme, el era cineast amator. Și aici ne strângeam și ne întâlneam în fiecare seară. Din anii 70 până în 89. Se bea, se cânta, se juca, se recita. Erau tot felul chestii absolut fabuloase pentru vremea aceea. Se discuta de parcă erai într-o democrație, parcă erai în Franța, Germania. Nu avea nimeni treaba noastră, îl înjuram pe Ceaușescu fără teama de a fi turnați. Era fain. Veneam după amiază spre seara, pe la 4-5-6 și plecam dimineața la 6, direct la cursuri” povestește scriitorul Marcel Tolcea.

Palatul Cultural Szana – un nou capitol cultural

După doi ani de restaurare, Sala de marmură a devenit un spațiu cultural spectaculos. Palatul a găzduit deja evenimente de prestigiu, precum: un spectacol de dans și teatru susținut de balerina Marina Marinoiu de la Baletul Regal din Copenhaga, un concert cu vioara Stradivarius aflată în grija artistului Răzvan Stoica sau, recent, lansarea cărții de debut a activistului civic Corneliu Vaida.

Astfel, Palatul Szana, odinioară un simbol al puterii economice, a devenit astăzi o emblemă culturală a Timișoarei, readusă la viață.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:
Marius Ionescu
the authorMarius Ionescu

Lasă un răspuns