Zita Johann este cunoscută mai ales pentru rolul principal în filmul ”Mumia” alături de Boris Karloff în 1933, dar este mult mai mult decât atât! Cariera ei, deși scurtă, a fost strălucitoare, iar în Hollywoodul acelor ani, toată lumea a vrut să lucreze cu ea! Studiourile Universal o numeau pe atunci ”cea mai recentă enigmă a Hollywood-ului”.
De etnie șvabă bănățeană, Zita Johann s-a născut pe 14 iulie 1904 ca Elisabeta Johann în satul Bencecu de Sus, lângă Timișoara(Deutschbentschek, la acea vreme în Austria-Ungaria). Tatăl ei, un ofițer husar pe nume Stefan Johann, a emigrat cu familia sa în Statele Unite în 1911.
A debutat pe Broadway în 1924 și și-a făcut prima apariție în film în ”Lupta”, regizat de D. W. Griffith în 1931. Se face remarcată deși, într-o mișcare care i-a marcat cariera, refuză un contract de cinci filme cu Universal, pentru a apărea în piesa ”Machinal”, alături de Clark Gable.
Imaginea care și-a format-o, a unei actrițe care își cunoștea valoarea și cerea un tratament egal cu cel al colegilor ei de platou, a dus la acea vreme, la etichetarea ei drept dificilă. Această tendință de a se ciocni cu colegii ei a fost evidentă pe platourile de filmare ale filmului ”Mumia”, în care a jucat alături de Boris Karloff. Johann a simțit că regizorul Karl Freund o alesese drept țap ispășitor, în cazul în care filmul s-ar dovedi o provocare prea mare pentru debutul său regizoral, iar cei doi erau frecvent în conflict. Se spune că Freund a pus-o să stea lipită de un perete ore în șir, pentru a nu-și șifona rochia și a obligat-o să filmeze o scenă neprotejată, printre lei, în timp ce el și echipa erau protejați în spatele unor cuști. Scena a fost în cele din urmă ștearsă din film. Într-un interviu acordat în 1932, spunea că va mai face un film și apoi se va întoarce pe scenă. Nu-i plăceau metodele de producție de la Hollywood și nu-i plăceau rolurile care i se ofereau. Simțea că Hollywood-ul nu era interesat de actorie, ci doar de personalitate și sex, și se simțea exploatată de magnații studiourilor.
A făcut însă un rol memorabil. Interpretările ei ulterioare, atât pe scenă, cât și pe ecran, au transformat-o într-o forță recunoscută în lumea showbiz-ului. S-a mai remarcat în ”The Sin of Nora Moran”(1933) și ”Grand Canary”(1934). Dincolo de munca sa în cinematografie, a fost implicată în acțiuni caritabile. În anii de război, a lucrat pentru a strânge fonduri pentru organizații caritabile și a organizat spectacole pentru a distra trupele americane.
Zita Johann se descria pe sine ca fiind o ”mistică” și credea în reîncarnare. Susținea că are capacitatea de a levita. Înainte de fiecare reprezentație, se ruga în cabina ei: ”să mor în mine însămi și să devin personajul meu”, un proces pe care îl considera conectat la teatru cu spiritul.
Ea a fost și cea care a inspirat cariera primul ei soț, John Houseman(născut și el tot în România, la București). Comerciant de cereale ca și tatăl său, acesta și-a văzut afacerea distrusă de crahul de pe Wall Street la doar câteva săptămâni după nuntă. Ideea lui Johann a fost ca Houseman să se reinventeze ca actor, urmând exemplul ei în teatru. A mai fost căsătorită cu producătorul de film John McCormick și cu Bernard Shedd, economist și editor.
După divorțul de acesta din urmă, a locuit la New York timp de decenii. Nu s-a recăsătorit niciodată și nu a avut copii, dar și-a dedicat viața comunității și carității. Ultimul ei rol a fost în filmul de groază din 1986, ”Raiders of the Living Dead”. A murit de pneumonie la un spital din New York, pe 24 septembrie 1993, la vârsta de 89 de ani. A fost incinerată, iar cenușa ei a fost împrăștiată într-un pârâu de la ferma familiei din nordul statului New York.
