Cele două albume foto create pentru Georg Scheda sunt cu adevărat bijuterii de artă, aducând în prim plan o perioadă de eleganță și rafinament specifică finalului secolului al XIX-lea. Aceste opere remarcabile au fost aduse în colecția Muzeului înainte de 1989. Ele servesc nu doar drept obiecte decorative extraordinare, ci și ca mijloace de păstrare a amintirilor și identității culturale și o mărturie fidelă a vieții industriale din Banatul Montan.
Primul album, datând din 1892, este o dedicare din partea funcționarilor StEG Anina pentru Georg Scheda. Albumul este o capodoperă a ornamentelor și a măiestriei meșterilor atelierului lui August Klein din Viena. Cu o copertă bogat decorată, intarsii metalice aurite și emailate, albumul impresionează prin dimensiunile sale impresionante.
În centrul copertei se află monograma lui Georg Scheda, precum și două imagini reprezentative pentru viața sa profesională în cadrul StEG, evidențiind legătura strânsă cu această companie. Un element important de identificare este plăcuța metalică emailată cu anii 1855-1895, oferind contextul cronologic al realizării albumului. Interiorul copertei este elegant îmbrăcat în catifea roșu închis și include numele atelierului cu caractere aurii.
Albumul creat la Reșița are 8 kilograme
Albumul din 1895, realizat la Reșița, continuă să impresioneze prin dimensiuni și detaliile sale. Cu o greutate de 8 kg și coperta decorată cu intarsii metalice aurite și emailate, acest album transmite o senzație de lux și rafinament. Monograma lui Georg Scheda, imaginile casei administratorului superior StEG din Reșița și ale uzinei din Reșița completează această operă de artă. Interiorul copertei din catifea roșie adaugă un nivel suplimentar de eleganță și stil.
Albumul găzduiește 112 fotografii portret tip carte de vizită, o modalitate populară de a păstra amintirile la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceste fotografii au adus genealogia într-un format de muzeu de familie, iar cărțile de vizită au fost introduse în fante potrivite în albumele elegante, oferind o experiență de explorare și reamintire plăcută.
Fotografiile alb-negru prezintă membri ai administrației uzinelor, care se îmbrăcau cu eleganță sobră, în costume de epocă occidentală. Stilul mustaței răsucite și al barbelor îngrijite erau semnele distincte ale poziției sociale a acestor funcționari. Fotografiile au fost realizate de mai mulți fotografi din Reșița, Lugoj, Viena, Budapesta și Orșova, oferind o privire asupra comunității extinse a acestor funcționari ai uzinelor.
Cine a fost Georg Scheda
Într-o prezentarea a celor două albume Livia Magina, directoarea Muzeului Banatului Montan scrie despre GEORG SCHEDA.
„Un tip uscăţiv, cu haină neagră, sobră dar totuşi elegant, dacă e să judecăm după ceasul de la vestă, purtând barba şi mustaţa, mai degrabă blonde, poza în 1892 în atelierul lui Robert Smicheus din Oraviţa, pentru albumul care i se dedica de către funcţionarii din Anina, la plecarea sa de acolo.
Scheda s-a născut la Leitomischel (azi Litomysl, Cehia) în 1831, unde, probabil, a şi copilărit. în 1852 îl regăsim ca absolvent al cunoscutei Academii Miniere de la Schemnitz (Bergakademie Schemnitz), fondată în 1735 (Gedenkbuch zur hundertjărigen. Grundung der kon.
Ungarischen 1770-1870, p. 209), de unde au pornit în carieră numeroşi ingineri minieri, pentru toate zonele din Europa în care a avut loc o activitate industrială şi extractivă, ajungând inclusiv în Banat. La scurtă vreme, în 1857, angajat fiind la nou înfiinţata companie (iulie 1855) D/’e k.k. privilegierte Osterreichisch-ungarische Staatseisenbahn-Gesellschaft (StEG), tânărul Scheda era deja Hiitteningineur (inginer cu funcţie administrativă) la Şasea, localitate cu o lungă tradiţie minieră unde fuseseră achiziţionate 27 de câmpuri de minereu de fier şi furnalul (Rudolf Grăf, Domeniul bănăţean al St.E.G. 1855-1920, Reşiţa, 1997, p. 183).
Organizarea administrativă a domeniului bănăţean al StEG a cunoscut mai multe faze, fiind redus treptat numărul administraţiilor şi al funcţionarilor.în 1892, domeniile erau organizate în Administraţia Superioară Reşiţa (Oberverwaltung) condusă de un administrator superior (Oberverwalter), Administraţia Superioară Oraviţa şi Administraţia Anina. în 1892, StEG Reşiţa avea, din totalul de 6502 angajaţi, 49 de funcţionari (R. Grăf, Ibidem)!n 1895, la 40 de ani de la preluarea domeniilor, rămăseseră doar două administraţii: Reşiţa şi Oraviţa, fiecare cu administratorul ei. Astfel, era o chestiune obişnuită ca în interiorul companiei personalul să fie mutat dintr-o localitate în alta, acolo unde era nevoie ori ca urmare a unor schimbări structurale. în 1870, Scheda este Hiitten-Meister la Dognecea. Aici a petrecut probabil o perioadă de încă cel puţin 10 ani, căci abia în 1880 este numit Bergverwalter la Anina (Steierdorf)!n timpul administraţiei sale, la Anina are loc tragicul accident minier din 11 decembrie 1884. în 1892, Georg Scheda se afla în postura dublă de administrator superior al Reşiţei şi administrator al Aninei. Atunci când, aşa cum spuneam, are loc o comasare administrativă în 1895, momentul realizării albumului, Georg Scheda era administratorul superior la Reşiţa. Cei 40 de ani de muncă în aceeaşi companie, de la absolvire şi până la pensionare, au fost onoraţi de către ceilalţi colegi funcţionari cu acest minunat album, pe care, dacă bătrânul inginer şi-ar fi petrecut câteva minute să-l frunzărească, ar fi putut povesti despre viaţa fiecăruia: Franz Krecsy, secretarul administraţiei; Jozsef Stanek, Antal Pavelk, Guido Kem, Ârpâd Biro; contabilul şef Gyula Faber sau contabilul şef adjunct Tamâs Becker, trezorierulDaniel Lemai sau şeful de depozit, Zirkl Antal.
Trei ani mai târziu, în 1898, inginerul Georg Scheda murea la Reşiţa, unde, probabil, a şi fost înmormântat. Este foarte posibil ca doctorul Georg Scheda, cunoscut pentru activitatea sa la Oraviţa, membru al Lojii Kosmos, să fi fost fiul său, şi să nu fie doar o coincidenţă de nume, însă, deocamdată, informaţiile sunt ambigue.
O viaţă şi o carieră dedicate celei mai mari companii industriale a secolului al XIX-lea, comprimate într-un album au reuşit să treacă testul timpului, aşa cum numai marile destine o pot face. Fotografia a fost suportul material pentru un astfel de demers, albumul-bijuterie- un obiect ce continuă să facă senzaţie şi după 120 de ani”
