Timișoara, orașul care astăzi pulsează de viață în inima Banatului, ascunde în numele său o istorie care se întinde pe mai bine de șapte secole. Nu este doar un toponim, ci o fărâmă de geografie, limbă și trecut politic, adunate într-un singur cuvânt cu rezonanță pentru toate popoarele care au trecut pe aici.
Râul Timiș, principalul „vinovat”
Totul pornește de la râul Timiș, sau Temes, așa cum îi spun maghiarii, care a fost dintotdeauna firul de apă în jurul căruia s-au clădit așezările. Se pare că denumirea lui provine dintr-o rădăcină indo-europeană veche, “thib”, care însemna „apă mlăștinoasă” sau „curgere lentă”.
Așa cum curgea Timișul lin printre luncile joase ale Banatului, tot așa s-au legat și oamenii de acest râu, preluându-i amprenta în limbaj și în nume. Pe acest temei natural, în secolul al XIV-lea, apare pentru prima oară menționarea unei cetăți: Temesvár. În maghiară, „vár” înseamnă „cetate”, iar „Temes” era, desigur, numele râului. Astfel, Temesvár nu era altceva decât „Cetatea de pe Timiș”.
Forma românească, Timișoara, este o adaptare fonetică și morfologică a denumirii maghiare. Sufixul „-oara” este frecvent folosit în limba română și dă numelui o sonoritate blândă, rotundă, firească. Este felul în care limba română a luat un cuvânt străin și l-a făcut al său, păstrând în același timp rădăcina legată de râu și cetate.
Numele Timișoarei în alte limbi
De-a lungul secolelor, Timișoara a avut mai multe fețe și nume. Germanii i-au spus Temeschburg sau Temeswar, sârbii o cunosc drept Temišvar, dar toate aceste denumiri se învârt în jurul aceleiași idei: un oraș fortificat, născut din vecinătatea cu o apă și o nevoie de apărare. În 1315, regele Carol Robert de Anjou a ales Temesvár drept reședință regală temporară.
Orașul s-a transformat atunci într-un punct strategic major, cu ziduri solide, turnuri de observație și o poziție cheie în apărarea granițelor. Cetatea a fost extinsă de Iancu de Hunedoara și, mai târziu, disputată de otomani, habsburgi și revoluționari. Toate aceste evenimente s-au sedimentat în suflul orașului, dar și în numele său, care le cuprinde ca într-un ecou al trecutului.
Timișoara în prezent
Astăzi, Timișoara nu mai este o cetate de graniță, ci un oraș al ideilor, al multiculturalismului și al viitorului. Dar dacă ne oprim o clipă și ne gândim la numele ei, descoperim că el poartă mai departe rădăcina râului, forța cetății și amprenta fiecărui popor care a trecut prin Banat. Și poate că, în felul ei tăcut, Timișoara ne amintește în fiecare zi că un oraș nu e doar clădire și asfalt, ci și cuvânt – și poveste.
