Locuri din Banat

Locul din Munții Banatului de unde a pornit legenda care stârnește și astăzi căutători comorilor dacice

FOTO turism.cjcs.ro

Pietrele lui Scorilo reprezintă unul dintre cele mai captivante mistere ale zonei Carpaților. Cu o legendă care îmbină istorie, comori ascunse și fenomene astronomice, acest loc încă stârnește curiozitatea călătorilor și pasionaților de istorie. Cu toate că dovezi concrete ale existenței comorii rămân rare sau inexistente, magia și frumusețea acestor povești străvechi continuă să inspire imaginația și să aducă turiști în căutarea secretelor pierdute ale dacilor. Peștera lui Scorilo rămâne unul dintre misterele neelucidate ale României, așteptând să fie dezvăluită la razele soarelui din ziua de 21 iunie.

RETIM

În inima Munților Carpați, la altitudinea de 1200 de metri, se găsește un loc încărcat de istorie și legendă, cunoscut sub numele de Pietrele lui Scorilo. Situate pe versantul nordic al masivului Muntele Mic, aceste pietre reprezintă un vestigiu fascinant al trecutului dacilor și ascund, potrivit legendelor locale, o comoară misterioasă.

Fidelity by Iulius Mall

Înconjurat de frumusețea naturală a Carpaților, pe traseul turistic care duce de la Muntele Mic la Poiana Mărului, în Valea Scorilo, putem găsi pietrele care au devenit celebre prin legenda ce le înconjoară. Potrivit acesteia, regele dac Scorilo ar fi ascuns aici o comoară prețioasă.

Peștera lui Scorilo: Comoara ascunsă la razele soarelui

Conform legendelor transmise din generație în generație și istorisite cu pasiune de ciobanii din zonă, Scorilo ar fi ascuns comoara într-o peșteră situată pe un perete drept al Stâncii Scorilo. Această peșteră este specială, deoarece se spune că poate fi descoperită doar într-o zi anume, 21 iunie, în ziua solstițiului de vară.

Legenda afirmă că în această zi specială, prima rază de soare care trece peste creasta denumită Buza Nedeii va lumina intrarea în peșteră, dezvăluind comoara ascunsă. Asta înseamnă că Peștera lui Scorilo se găsește undeva la mijlocul stâncii, la o înălțime de aproximativ 40 de metri de baza stâncii și cam tot atât până în vârful acesteia.

Un aspect intrigant al acestei legende este localizarea peșterii într-o stâncă formată din șisturi cristaline. Din punct de vedere geologic, acest tip de rocă nu este cunoscut pentru formarea peșterilor naturale. Cu toate acestea, cercetarea atentă a stâncii a relevat o încăpere laterală care pare să fi fost săpată în stâncă de mâna omului. Această scobitură a fost folosită de secole ca adăpost de către ciobanii locali care urcau spre Muntele Mic.

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns