Începând din anul 2019 și până în prezent Colecția muzeală a Episcopiei Caransebeșului invită pe toți cei doritori să descopere istoria, arta și obiectele liturgice expuse. Colecția are în componența sa două expoziții, una permanentă și una temporară.
Prin expoziția permanentă vizitatorii descoperă atât istoria Episcopiei Caransebeșului cât și obiectele liturgice. În prima sală pe partea stângă se află o serie de portrete a unor ierarhi sârbi, hărți ale Imperiului din diferite perioade și Diploma Imperială de înființare a Episcopiei Caransebeșului (6 iulie 1865), semnată de Împăratul Francisc Iosif I.
Colecția muzeală a Episcopiei Caransebeșului are în componența sa și o expoziție temporară. În prezent sunt expuse icoane de secol XX provenite de la parohii precum Verendin, Socolari, Mâtnicu Mare, iar în vitrine se află expuse cărți de cult precum: Noul Testament de la Bălgrad (1648), Psaltire tipărită la Bălgrad (1651), Pravila de la Târgoviește (1652), Evanghelie (Snagov, 1697), Molitfelnic (Râmnic, 1706), Liturghier (1835), Minei (1929, semnat de patriarhul Miron Cristea), spune Claudiu Vînătu, muzeograf al Muzeului „Episcop Elie Miron Cristea”
În anul 1690 Împăratul Leopold I prin diploma dată în 21 august a extins jurisdicția canonică a patriarhului sârb asupra tuturor credincioșilor de rit ortodox din Imperiul Habsburgic. Cinci ani mai târziu, în 4 martie 1695 tot printr-o diplomă imperială confirmă dreptul sârbilor de a înființa noi episcopii pe teritoriul Imperiului Habsburgic.
,,Astfel, la sfârșitul secolului XVII și începutul secolului XVIII, episcopul sârb Spiridon Știbița avea deja reședința la Caransebeș, iar eparhia pe care o conducea includea Banatul istoric cu o populație covârșitor românească. Titulatura acestuia, dar și a urmașilor săi, ca și denumirea episcopiei, era „de Caransebeș și Vârșeț”. Până la 25 octombrie 1775 reședința acestei episcopii a fost în orașul Caransebeș, dată la care episcopul Vichentie Popovici a mutat-o la Vârșeț, într-o clădire nouă și într-un contact bine articulat cu ierarhia sârbească,, spune Claudiu Vînătu.
Reprezentanții românilor, ardeleni și bănățeni din perioada 1841-1864 adresează memorii către Curtea din Viena.
,,Insistențele reprezentanților românilor, ardeleni și bănățeni din perioada 1841-1864 concretizate în memorii către Curtea din Viena, audiențele la împărat, dar mai ales demna atitudine din timpul Congresului de la Carloviț au dus în mod inevitabil la acceptarea de către împărat la 24 decembrie 1864 a separării ierarhiei, a Bisericii Ortodoxe Române de cea sârbă. Aflați la Carloviț pentru a stabili modalitatea de despărțire faptică de biserica sârbă, Andrei Șaguna și Procopie Ivacicovici episcop al Aradului, s-au întrunit în sinod episcopesc alegându-l pe Ioan Popasu (arhimandrit și protopop al Brașovului) în scaunul de episcop al Caransebeșului. Episcopia Ortodoxă Română a Caransebeșului se înființează în 6 iulie 1865, iar episcopul ales Ioan Popasu, tot la această dată, este confirmat de împărat în urma demersurilor marelui și sfântului mitropolit Andrei Șaguna, mai spune Claudiu Vînătu.
În muzeu se află un chivot de la Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
,,În cea de-a doua sală, în mijloc, se află un chivot din lemn ce provine de la Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeș, iar de la stânga la dreapta se află expuse, în mod cronologic, tablourile și vitrinele cu obiectele, documentele ierarhilor care au păstorit și au contribuit la dezvoltarea și bunul mers al eparhiei Caransebeșului: Ioan Popasu, Nicolae Popea, Miron Cristea, Iosif Traian Badescu, Filaret Musta, Vasile Lăzărescu, Veniamin Nistor și Emilian Birdaș.
* În vitrina dedicată Episcopului Ioan Popasu, printre exponate se află: Diploma Imperială de confirmare ca episcop al Caransebeșului (6 iulie 1865), o imagine cu reședința centrului eparhial și veșmintele ierarhului.
* În vitrina dedicată Episcopului Nicolae Popea, printre exponate se află: Diploma Imperială de confirmare ca episcop al Caransebeșului (Viena, 1889) și testamentul ierarhului.
* În vitrina dedicată Episcopului Miron Cristea, printre exponate se află: un antimis, acte administrative semnate de Miron Cristea, vedere cu Primăria Caransebeșului semnată de Liviu Rebreanu, Mircea Rădulescu, Ion Minulescu.
* În vitrina dedicată Episcopului Iosif Traian Badescu ,printre exponate se află: Imagini din ziua înmormântării, testamentul ierarhului, acte administrative.
* În vitrina dedicată arhiereului Filaret Musta, printre exponate se află: mitra, cârja, acte administrative.
* În vitrina dedicată Episcopului Vasile Lăzărescu, printre exponate se află: o imagine din ziua instalării la Caransebeș (Duminica Sf. Ap. Toma), antimis.
* În vitrina dedicată Episcopului Vaniamin Nistor, printre exponate se află: un potir fabricat la Tomești, gramata de instalare, pastorala de Crăciun din anul 1848.
* În vitrina dedicată Episcopului Emilian Birdaș, printre exponate se află: veșmintele ierarhului, imagini din ziua instalării, Diploma „Bogdan Petriceicu Hașdeu” oferită de Academia Română.
În cea de-a treia sală, în partea stângă se află un tablou al Protosinghelului Iosif Iuliu Olariu, pictură realizată de Corneliu Baba. În vitrinele așezate în această încăpere se află expuse obiecte destinate actului liturgic precum: Set sfinte vase (1856), Cruce filigramată (sec. XVIII), Antimis (1743),, își încheie prezentarea plină de har și dar, Claudiu Vînătu, muzeograf al Muzeului „Episcop Elie Miron Cristea”
DAN TIMARU
