”Bari este un oraș plin de viață, popular printre turiști, devenind un nume care rivalizează cu Veneția”(The Mirror)
Bari este ideal pentru un city break de primăvară. Vechi, încântător, are și istorie, și mare, și mâncare stradală incredibil de delicioasă. S-a dezvoltat în ultimii ani ca destinație turistică, specialiștii în turism recomandându-l ca pe un oraș cu un potențial deosebit. Este o destinație în sine, dar și punct de plecare pentru adorabilele orășele din această zonă de sud a Italiei. Despre ele însă, data viitoare! Rămânem acum în capitala regiunii italiene Apulia și a provinciei Bari.
Bari este o destinație extrem de accesibilă din Timișoara. De pe Aeroportul ”Traian Vuia” ajungi în mai puțin de o oră și jumătate pe coasta Adriaticii, Din 16 martie de la Timișoara sunt 4 zboruri pe săptămână(luni, miercuri, vineri și duminică). Biletele încep de la 75 de lei de exemplu pemtru luna aprilie(dacă nu cauți bineînțeles în perioda sărbătorilor pascale). Temperatura este ideală în această perioadă, din martie merge spre 20 de grade, așa ca să nu fie prea greu să facem față plimbărilor. Ai și nou, ai și vechi, precum și o splendidă promenadă, Bari Lungomare fiind cea mai lungă din Europa, 15 kilometri. Plus că în această perioadă, orașul nu e invadat de turiști așa că îl poți explora pe îndelete.
Ce nu trebuie să ratezi dacă începi de aici plimbarea:
Porto Vecchio și piața de pește
Micuțele bărci pescărești se întind colorate, în vechiul port, în timp ce pescarii negociază gălăgios cu clienții. Chiar dacă nu cumperi, merită să savurezi atmosfera autentică și mirosul de pește proaspăt.
Teatro Margherita
Silueta care se oglindește chiar printre bărcile pescărești este a uneia dintre cele mai cunoscute și frumoase clădiri ale orașului. După ce un incendiu din 1910 a distrus structura din lemn, Teatrul Margherita a fost reconstruit pe piloni de beton armat în mare, devenind una dintre singurele clădiri pe piloni din Europa. După ce a funcționat mulți ani ca teatru și cinematograf, Teatrul Margherita a fost transformat într-un muzeu de artă contemporană.
Pane e Pomodoro
Pane e Pomodoro este principala plajă publică și cea mai populară din Bari, Italia, renumită pentru nisipul său fin, apele puțin adânci și atmosfera autentică, fiind situată la mică distanță de centrul orașului.
Teatrul Petruzzelli
Cel mai mare teatru privat din Europa și al patrulea ca mărime din Italia, este situat pe Corso Cavour. A fost construit în 1903 pentru o sumă considerabilă și a aparținut familiei Messeni Nemagna. După ce a ars complet în 1991, a fost reconstruit integral.
Corso Vittorio Emanuele II
Bulevardul care separă orașul de partea mai nouă, ale cărui terase se animă seara și unde greu găsești o masă pentru a servi cina.
Basilica San Nicola
Este inima spirituală a orașului Bari și unul d intre cele mai venerate locuri de pelerinaj din Europa. Construită în 1089 pentru a adăposti osemintele Sfântului Nicolae, furate de marinari italieni din mormântul său original din Myra (Turcia de astăzi), este unică prin faptul că îi primește atât pe credincioși catolici, cât și pe cei ortodocși.
Via Sparano
Este pietonala cea mai cunoscută pe care se află marile magazine, dar și numeroase cafenele, la parterurile palatelor Art Nouveau.
Castello Normanno-Svevo
Construit în jurul anului 1132 de regele normand Roger al II-lea, castelul a suferit de-a lungul timpului tot felul de transformări. În secolul al XVI-lea, în perioada de apogeu a orașului Bari, Castello Svevo a servit drept reședință renascentistă pentru Isabella de Aragon și fiica sa, un loc de întâlnire pentru artiștii, scriitorii și demnitarii epocii. Încă puteți hoinări prin curtea interioară a castelului, care găzduiește astăzi un muzeu.
Remarcabil este însă în Bari Centrul Vechi, un labirint de străduțe și alei, cu magazine tradiționale, cu trafic și claxoane de motociclete, cu rufe atârnând de la balcoane, cu standuri cu legume și fructe, bunici răsucind paste. Nu încerca să le parcugi logic și să cauți o locație pe lângă care ai trecut și care și s-a părut interesantă. Nu vei face decât să te învârți haotic și să ajungi în sufrageria cuiva. Bine, sunt atât de obișnuiți cu aceasă invazie în viața lor, încât la ora prânzului, când tarabele se închid, vezi, prin geamurile și ușile larg deschise, întreaga familie italiană în servind masa într-un vacarm absolut firesc.
După siestă, localnicii revin în stradă și își continuă activitățile. Neapărat o incursiune pe Arco Basso(Strada delle Orecchiette), unde tănticile acelea simpatice își așează masa în fața casei și fac paste. Te îmbie să cumperi, mai strigă la copii sau la soț să dea televizorul mai încet, totul într-o atmosferă de sufrageria bunicii.
Cele două piețe principale din Bari Vecchia sunt Piazza Mercantile și Piazza del Ferrarese, care se află una lângă alta. Mai este și Largo Albicocca, Piazza degli Innamorati, Piața Îndrăgostiților cum mai este cunoscută, cu un vibe romantic și lumini de modă veche la ceas de seară.
Bucătăria apuliană este recunoscută pentru savoarea ei, iar conceptul de mâncare stradală este larg promovat în Bari. Străzile din Bari Vechia oferă din plin această experiență. Te poți opri la orice pas pentru a gusta focaccia, salami, cheese, polenta, caracatiță, panzerotti(aluat prăjit umplut cu roșii și mozzarella, dar adesea găsești și alte adaosuri).
Focaccia Barese este o făcută din grâu, griș și cartofi, apoi acoperită cu măsline și roșii. Se coace într-o tavă rotundă și se stropește din abundență cu ulei de măsline în timpul coacerii. Cel mai fain o consumi pe faleză. Localnici și turiști laolaltă o savurează așa la orele prânzului.
La Panificio Santa Rita găsești una dintre cele mai gustoase foccacia. Înființată în 1921 și condusă acum de frații Peppino și Massimo Bolumetto, o descoperi când e deschisă după șirul de consumatori în așteptare. La prima vizită la Bari, nu știam de ea. Era seară când am trecut pe străduța ca un gand și am văzut lume multă. Ne-am gândit noi, cele șase care eram în trip, că se aștepta la vreun club undergound ceva, că nu se vedea niciomișcare, micio ușă deschisă. Oricum, ca tot românul, ne-am oprit și noi ceva de genul, hai să vedem ce se dă. Dar și când s-a deschis ușa, nu pot să descriu aroma. Lumea venea în continuare, iar foccacia era consumată acolo, lângă zid. Foarte faină senzație și atmosferă.
Și dacă e vorba de spiritul comerciantului italian tradițional, Nino e apogeul. Nino e poveste. O locație micuță, ticsită cu specialități tradiționale, combinate într-un mare fel și cu un spectacol pe măsură. Salumerie Nino e deschisă de aproape 50 de ani, iar Nino are 87 de ani. Îți prezintă oferta, își spune ce și cu ce ar merge, te îmbie cu mostre din toate produsele(adevărul e că poți pleca liniștit ca după o masă copioasă), obișnuiții casei care stau la rând te lasă în față, își fac recomandări, Nino vorbește, prepară, salută, nu țtii vrei să iei de toate, îl lași până la urmă pe el să-ți prepare ceva special. Iar apoi stă cu tine și la poze, se lasă filmat, într-un entuziasm molipsitor. Nu și pentru donna Anna, și ea peste 80 de ani, care stă la casă, care, adorabil, își dă ochii peste cap, când soțul stă la poze cu fetele. Oricum, dacă ajungeți în Bari, nu-l ratați pe Nino și ale lui delicatese.
Ce să mai consumi la Bari: tiella(din orez, cartofi și midii gratinate), orecchiette cu legume, brânzeturi maturate, piure de fasole albă și midii, braciole ragù (rulouri umplute cu carne, în sos de roșii), spaghetti all’assassina (cu passata de roșii, usturoi și chili), sporcamuss (foietaje umplute cu crema pasticciera și pudrate cu zahăr), dar si faimosul vin Primitivo di Manduria(strugurele cel mai faimos din Puglia este Primitivo), toate capuccino-urile posibile, că doar ești în Italia, de cele mai multe aduse alături de o gustare din partea casei. Nu mai spun de croissanturile cu fistic.
Unde: Terranima(o tratorie intimă, cu specialități și arome tradiționale), Tuccio(cu frcute de mare proaspete), Le nicchie(pentru ambianța caldă și meniul ce îmbină tradiționalul cu inovația), El Focacciaro(cu focaccia și panzerotti delicioase), La Uascezze(o tavernă rustică) și Caffè Borghese Bistrot(cu un aer retro, oglinzi somptuoase și multe dulciuri), Colibrio(pentru mic dejun și gustări), Jerome(pfff, deserturi).
Ce să mai cauți:
Palazzo Mincuzzi(simbolul orașului comercial), Palazzo Fizzarotti, Arco delle Meraviglie, Arcul Minunilor, este un alt loc de neratat pentru romantici(bineînțeles cu o legendă cu doi tineri îndrăgostiți împiedicați de familii), Biserica Rupestră Santa Candida(cea mai mare biserică rupestră din Apulia), Parco 2 Giugno, inspirat de celebrul Central Park din New York. Pentru o zi mai activă, închiriază biciclete și urmează Lungomare Nazario Sauro spre sud, către coloratul sat de pescari Torre a Mare.
Instagramabile: Palazzo Palmieri(cu fațada încadrată de balcoane cu balustrade, încadrată între doi palmieri), ruinele și coloanele bisericii Santa Maria del Buon Consiglio, Piazza del Ferrarese(intrarea spre orașul vechi), altarurile dedicate Fecioarei Maria, balcoanele și intrândurile din Bari Vecchia, zidurile desenate de pe străduțe, muralul „La ciclatera” al artistului Giuseppe D’Asta, Fiaturile de pe străduțe, băncile colorate cu mesaje de pe Lungomare, grafittiul Some Bari with Love, Piazza Mercantile.
