Interviu cu maestrul Cristian Rudic, directorul Operei Naționale Române din Timișoara
Cristian Rudic, născut în 1970 la Arad, este un bariton român de renume și actualul director al Operei Naționale Române din Timișoara. A absolvit în 1995 Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, la clasa profesorului Emil Rotundu, și s-a perfecționat ulterior cu maeștrii K.S. Alfredo Kraus și K.S. Gottfried Hornik. În același an, a obținut Premiul al III-lea la Concursul Internațional de Canto „Hariclea Darclée” de la Brăila.
Angajat al Operei Române din Timișoara încă din timpul studiilor universitare, Cristian Rudic a debutat în roluri importante de bariton liric și și-a extins repertoriul prin numeroase participări în concerte simfonice și de muzică sacră. Repertoriul său vast include roluri precum Valentin din „Faust” de Charles Gounod, Enrico din „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti, Germont din „Traviata” de Giuseppe Verdi, Sharpless din „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini și Don Giovanni din opera omonimă de Wolfgang Amadeus Mozart.
Pe plan internațional, Cristian Rudic a colaborat cu instituții prestigioase, printre care Teatrul de Operă din Baden, Mozartorchester – Musikverein din Viena, Opera din Graz, Teatrul „Perez Galdos” din Las Palmas, Societatea Filarmonică din Bilbao și Teatro de la Zarzuela din Madrid. În țară, a colaborat cu Filarmonica „Transilvania” din Cluj-Napoca, Filarmonica „Banatul” din Timișoara și Opera Națională București.
În 2003, a fost distins cu Meritul Cultural al României în grad de Cavaler. La 15 ianuarie 2024, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, președintele Klaus Johannis i-a conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, în semn de apreciere pentru contribuția sa la plasarea Operei Naționale Române din Timișoara în prim-planul culturii europene și pentru dezvoltarea spiritului civic și democratic prin arta lirică în Timișoara.
Cristian Rudic conduce Opera Națională Română din Timișoara din 18 martie 2019, perioadă în care instituția a cunoscut o dezvoltare semnificativă, orientându-se către excelență și inovație în artele spectacolului.
- Domnule Cristian Rudic, povestiți-ne despre începuturile Operei Naționale Române din Timișoara
În 1946, la Timișoara s-a împlinit un vis. Totul a început în perioada grea a Dictatului de la Viena, când Ardealul a fost cedat sub presiunea celui de-al III-lea Reich, iar Opera din Cluj a fost forțată să se refugieze aici. În timpul acestui exil, artiștii au susținut spectacole în patru stagiuni, obișnuind publicul timișorean cu muzica lirică. După încheierea războiului, Clujul a revenit la vechea sa activitate, dar o parte din artiști au rămas la Timișoara, formând nucleul care, alături de Aca de Barbu, prima directoare, au pus bazele Operei Naționale Române din Timișoara. Regele Mihai I, înainte de a fi forțat să abdice, a sprijinit această inițiativă, iar în 1946 instituția a fost fondată oficial. A fost un moment de curaj și dedicare.
- Cum percepeți importanța acestei instituții în contextul cultural actual?
Tradiția este esențială. Prima premieră a avut loc în 1947 cu opera „Aida”. Astăzi, aproape 80 de ani mai târziu, Opera din Timișoara este un simbol cultural al regiunii, al orașului, al țării și, de ce nu, al Europei. Opera a fost întotdeauna mai mult decât un gen artistic; este oglinda societății și o locomotivă a vieții culturale. În activitatea noastră, bazată pe o tradiție solidă, încercăm să ținem pasul cu schimbările din societate, să rămânem relevanți și inspiraționali. Activitatea manageriatului nu poate fi cuprinsă într-un interviu de 10 min. E o menire, o misiune grea. E atât cruce, cât și loc de suferință. Dar este casa noastră, casă în care ne petrecem mai mult timp decât acasă. Deci nu poți să zici că e a doua casă, e doar casa noastră.
- Cum funcționează această instituție? Ce echipă o susține?
Opera este un univers în miniatură, un oraș al artelor. La Timișoara avem în jur de 300 de angajați și colaboratori, majoritatea artiști. Avem compartimente mari precum orchestră, cor, balet și soliști, dar și ateliere specializate pentru producție, tâmplărie, cizmărie, croitorie, butaforie, pictură și tapițerie, compartimentul lumini, sonorizare. Scopul nostru este să oferim publicului o experiență unică, o punte spre lumile superioare prin emoție și poveste. Opera este spectacolul total, spectacolul care reunește toate artele, este simbolic, dans al muzelor în jurul zeului Apollo. Spectacolul trebuie să ne apropie de lumile superioare, trebuie să realizeze acea chimie, acel catarsis de emoție între public și scenă, pentru ca publicul să se regăsească în povestea spusă pe scenă.
- Care sunt provocările cu care vă confruntați?
Ca orice teatru liric, Opera din Timișoara este un organism viu, supus transformărilor și adaptărilor. Publicul, generațiile și gusturile se schimbă. Trebuie să găsim modalități de a atrage oamenii activi, cu un timp liber limitat, oferindu-le spectacole care să le capteze atenția și să îi poarte într-o lume de poveste. De asemenea, gestionarea unei astfel de instituții în perioade dificile, precum pandemia sau contextul economic actual, este o provocare. Dar, împreună cu echipa, ne străduim să păstrăm tradiția și să oferim spectacole de calitate.
- După atâția ani în fruntea Operei, aveți vreun regret?
Nu pot spune că nu am regrete. Adaptarea la realitățile unei instituții de o asemenea complexitate nu este ușoară. Mandatul meu a început în 2018, urmat de doi ani de pandemie, ceea ce a adus numeroase dificultăți. Totuși, ne-am adaptat și am reușit să facem schimbări importante, inclusiv în ceea ce privește publicul, care este acum mai tânăr. Mă bucur să văd că Opera din Timișoara continuă să fie o casă a culturii și un simbol al orașului.
- Aveți modele dintre înaintașii care v-au influențat formarea ca manager?
Desigur, am ca modele figuri care mi-au marcat existența și care au ocupat acest scaun important. Mă refer aici la maestrul Boboc, maestrul Ion Iancu și maestrul Corneliu Murgu. Ei s-au luptat în vremuri grele pentru ca această corabie numită Teatrul liric să meargă înainte. Ei mi-au fost mentori și evident că tradiția trebuie păstrată și dusă mai departe. Să ne tragem rădăcinile din ceea ce ne-au lăsat ca dar Aca de Barbu și Nicolae Boboc din epoca lui Pericle, un repertoriu foarte vast și îndrăzneț. Autoritatea maeștrilor, Nicolae Boboc, Ion Iancu sau Corneliu Murgu ne obligă să ducem înainte această minunată casă bănățeană!
- Ce să așteptăm de la Opera Națională Română din Timișoara în acest an?
În primul rând ne bazăm pe un repertoriu curent vast, cu politica de reluări și refaceri. În ultimul timp am reluat cicluri mai puțin cunoscute, cum a fost la finalul stațiunii trecute Adriana Lecouvrer, Othello. Dacă vă referiți la premiere am adus pe scenă recent, Văduva veselă. O jucăm și astăzi cu sala plină și ne mândrim de asta. Opera Națională Română din Timișoara își servește publicul și prin faptul că acordă o atenție aparte genului operetă, care cere mult de la artist și întregului ansamblu. Ei trebuie să fie, în același timp, dansatori, actori și cântăreți.
Următoarea premieră va fi Povestea Micului Pan, operă comică pentru copii de Laurenţiu Profeta, urmează, Paiațe de Ruggiero Leoncavallo și către sfârșitul anului, vrem să aducem pe scenă un balet foarte cerut, Spărgătorul de nuci, de Ceaikovski, spectacol care nu poate să lipsească din repertoriu unui opere.
Cam astea sunt gândurile pentru viitorul apropiat. Este important să menținem un echilibru între tradiție și inovație, atrăgând atât publicul fidel, cât și generațiile tinere.
- Doriți să transmiteți un mesaj publicului iubitor de operă?
Opera este un loc al poveștilor, al emoțiilor și al reflecției. Este mai mult decât un simplu spațiu de divertisment – reprezintă o experiență care îmbină rațiunea cu afectul, oferindu-ne speranță. Îi invit pe toți, indiferent că sunt timișoreni sau nu, să treacă pragul Operei. Veți descoperi o lume a artei, fie că este vorba despre operă, musical, balet, operetă sau spectacole pentru copii. Cultura este cea care ne definește și ne oferă speranță. Vă așteptăm cu drag să împărtășim aceste povești împreună
Ne-am dat silința să arătăm că Opera aparține timișorenilor, dar și întregii regiuni. Ce le pot spune oamenilor în general este că, cultura contează. Genul nostru artistic nu se adresează doar celor moderni și hedoniști, care caută relaxare sau distracție. Opera pune afectul și rațiunea la muncă.
Vă invit la Operă. Este locul în care spunem povești – povești în care sperăm că spectatorii se vor regăsi, fie că vorbim despre balet, operă, operetă, musical sau spectacole pentru copii. Cultura dă contur. Cultura ar trebui să ne inspire să gândim în analogii afective, cât și raționale. Ea trebuie să ne dea speranță. Vă invităm cu drag într-un spațiu în care se spun povești și se hrănesc speranțe și vise, la Opera Națională din Timișoara!
Dan TIMARU
