Din 1948 şi până la schimbările aduse de revoluția din 1989, 23 august a fost sărbătorită de comuniști drept ca Ziua Naţională a României. 23 august 1944 are o semnificație majoriă în istoria României, un moment crucial în cel de-al Doilea Război Mondial. În acea zi, regele Mihai I a ordonat arestarea mareșalului Ion Antonescu, prim-ministrul României și conducătorul statului, și a anunțat încetarea alianței României cu Germania nazistă, alăturându-se astfel Aliaților.
În timpul regimului comunist, sărbătorirea zilei de 23 august la Timișoara, ca și în alte orașe din România, era un eveniment de mare amploare, organizat cu multă pompă și propagandă de stat. Aceasta era considerată una dintre cele mai importante sărbători naționale și era marcată printr-o serie de manifestări publice bine regizate.
Parada principală avea loc de obicei în centrul orașului, pe marile bulevarde, ori pe Stadionul 1 Mai. Participau unități militare, muncitori din fabrici, studenți, elevi și membri ai diferitelor organizații de masă. Defilările erau organizate pentru a arăta sprijinul pentru regimul comunist și realizările acestuia.
În Piața Operei sau în alte locuri centrale din Timișoara, oficialii Partidului Comunist Român țineau discursuri elogioase la adresa regimului, evidențiind importanța zilei de 23 august 1944 și rolul partidului în dezvoltarea țării.
Înainte de paradă, se organizau adunări populare în care se cânta imnurile de stat, se recitau poezii patriotice și se intonau cântece de glorificare a partidului și a liderilor săi. Participanții purtau pancarte, steaguri și portrete ale liderilor comuniști, în special ale lui Nicolae Ceaușescu.
Ziua era marcată și prin organizarea unor spectacole de muzică, dansuri populare, teatru și alte evenimente culturale. Aceste manifestări aveau loc în diverse locuri din oraș, inclusiv în parcuri, săli de spectacol și piețe publice.
Orașul era decorat cu steaguri, bannere și afișe cu mesaje propagandistice. În multe locuri publice erau instalate lozinci care glorificau Partidul Comunist și realizările regimului.
Participarea la aceste manifestări era adesea obligatorie pentru muncitori, elevi, studenți și funcționari publici. Aceștia erau instruiți să participe cu entuziasm și să respecte programul festivităților.
