vineri, august 28, 2026
Acasă Blog Pagina 416

Povestea familiei cu trei copii care a adoptat un băiețel cu nevoi speciale, abandonat în spital

1

O familie cu trei copii din Timişoara a devenit în urmă cu șase ani familie adoptivă pentru un copil cu nevoi speciale. Decizia a fost luată la începutul anului 2012, când una dintre fetiţe a propus ca familia ei „să facă ceva care să schimbe viaţa unei persoane“. Aşa a ajuns să fie adoptat Levi, un copil născut prematur şi abandonat în spital.

Marius şi Alina Birgean sunt căsătoriţi de 25 de ani. În familia lor s-au născut patru copii. Cel de-al treilea copil al familiei, Hadasa, născută cu Sindrom Down, a încetat din viaţă la vârsta de un an şi jumătate. Marius este pastor al Bisericii Baptiste „Emanuel“ din Timişoara, iar familia lui obişnuieşte ca la fiecare început de an să facă planuri pentru anul în curs. Planurile îi includ întodeauna pe copii şi, obligatoriu, presupun ajutorarea unor persoane aflate în nevoi, studenţi sau persoane singure.

La începutul lui 2012, cu ocazia „consiliului de familie“ în care se stabileau planurile pentru anul în curs, cea de-a doua fetiţă a familiei Birgean, Debora, care atunci avea 12 ani, a propus „să facem ceva care să schimbe radical viaţa unei persoane, de exemplu să adoptăm un copil“.

Birocraţia i-a făcut reticenţi

Trebuie să mărturisesc că eu am fost cel mai reticent la propunere. M-am uitat pe internet şi am văzut ce presupun procedurile şi mi s-au părut foarte complicate“, povesteşte Marius. Fetele şi-au susţinut, însă, propunerea, iar în toamna anului 2012, familia Birgean a început să se documenteze mai mult despre ce presupune adopţia şi să încerce să înţeleagă procedurile.

La începutul lui 2013 am spus că dacă nu facem măcar un pas, nu reuşim nimic. Atunci am fost dispuşi să începem procesul ăsta, orice ar însemna, cu toate riscurile confruntării cu birocraţia. Pe fondul acesta, soţia şi-a adus aminte că ştie pe cineva la Protecţia Copilului“, a mai relatat Marius Birgean.

Înainte de asta, Alinei i s-a recomandat să meargă voluntar la Centrul de Distrofici, unde sunt şi copii abandonaţi. „Am fost aşa de copleşită când am văzut câţi copii abandonaţi sunt acolo că mi se părea că fac o nedreptate dacă aleg numai unul. Asta a complicat şi mai mult situaţia. Atunci am început să ne rugăm să primim cumva copilul fără să fie nevoie să îl alegem noi dintre mai mulţi“, a povestit şi Alina. După o lună, Alina a luat legătura cu persoana de la Protecţia Copilului pe care o cunoştea, căreia i-a spus că familia ei intenţionează să adopte un copil. După doar două zile, familia Birgean a primit un telefon.

Am primit un telefon în care ni s-a spus că este un copil de dat în plasament, născut prematur, care are nevoie de o îngrijire mai specială. Am fost întrebaţi dacă vrem să mergem să îl vedem şi am plecat să îl vedem. Când eram în maşină, ne-a sunat fata cea mare de la şcoală. I-am spus că mergem să vedem un bebeluş şi dacă ne place îl luăm. La care ea mi-a spus: «Mama, cum adică dacă ne place? Parcă ar fi un obiect. Pentru ce a făcut Dumnezeu pentru noi, ar trebui să luăm chiar şi un copil rom cu Sindrom Down»“, povesteşte Alina. Chiar dacă este pastor, Marius mărturiseşte că nu era pregătit să spună ce a spus fiica ei. „Mă gândeam că înfiem un copil normal şi sănătos, dar remarca ei m-a marcat şi ne-a făcut să fim pregătiţi pentru orice ne va da Dumnezeu“, a mai spus Marius.

Născut sub greutate şi cu hemoragie cerebrală

Ajunşi la spital, soţii Birgean l-au găsit pe un bebeluş născut la mai puţin de şase luni de sarcină, cu o greutate de 720 de grame. „Prima dată când l-am luat în braţe pe Levi s-a creat o legătură inexplicabilă între noi şi el. Am simţit în momentul acela că el este al nostru. Iar când doamna doctor ne-a spus că unul dintre numele lui este Levi (n.r. – nume biblic care înseamnă, tradus din ebraică, Alipire), ne-am dat seama că este al nostru“, a mai relatat Marius.

Trei săptămâni mai târziu, Levi a fost dat familiei Birgean în plasament de urgenţă. În paralel, familia Birgean a început procesul de adopţie, care a durat doi ani. În februarie l-am primit în plasament de urgenţă şi în paralel am început procesul de adopţie, care a durat doi ani. „Se întârzie mult procesul de adopţie şi asta are efecte devastatoare asupra copiilor. Orice întârziere şi privare a copilului de dragostea unei familii normale produce efecte devastatoare în viaţa copilului. Toată lumea înţelege că abuzurile trecute au făcut legislaţia să fie atât de strictă, dar cumva cineva ar trebui să simplifice legislaţie“, a declarat Alina Birgean.

Născut sub greutate şi cu hemoragie cerebrală, Levi suferă de tetrapareză spastică asimetrică, boală care îl face să fie cu nevoi speciale. Nu poate merge, iar la ochelari are -5. Familia Birgean îl duce pe Levi la şedinţe de terapie. Uneori copilul face progrese mici, alteori deloc. Bucuria de pe chipul copilului dă, însă, putere familiei lui adoptive. „Este o binecuvântare. Este fericit şi bucuros. A schimbat dinamica familiei noastre şi nu putem percepe viaţa fără el“, susţine Alina.

Levi are acum șapte ani și jumătate, este încă la grădiniță, încă nu merge bine și nu vorbește, dar face progrese. Exemplul familiei Birgean i-a încurajat şi pe alţii să adopte. O familie din biserica pe care o păstorește Marius a adoptat un copil, iar o familie din Alexandria, inspirată de exemplul familiei Birgean, a adoptat doi copii.

Bănățenii sunt invitați să se bucure de aer liber pe unul dintre cele cinci trasee de cicloturism din Timiș

0

Primăvara aduce cu ea și primele oportunități de drumeție. În Timiș, traseele de cicloturism sunt gata să își aștepte cicloturiștii de toate vârstele. Potrivit Eco Timiș, în tot județul sunt 5 trasee majore de cicloturism și alte 3 secundare marcate. 

“Traseele vă poartă spre rezervații naturale și pe malurile Timișului, prin păduri și pe la importante obiective turistice din județ. Unul dintre trasee, Timișoara-Satchinez, îi duce pe turiști prin peisaje de vis, una dintre opriri fiind la  lacul de acumulare Dumbrăvița, unde puteți admira și o pereche frumoasă de lebede”, scriu cei de la Eco Timiș.

Hărțile traseelor pot fi găsite online aici și pot fi urmărite pe telefon sau printate direct de pe site.

Un restaurant cu mâncare tradițională se deschide lângă Cascada Bigăr. Vedetele meniului vor fi coleășa cu brânză friptă și coroana din slăninuță

1
FOTO arhiva

Zona din imediata apropiere a Cascadei Bigăr va beneficia de investiții de peste trei milioane de lei, fiind amenajată o parcare, căbănuțe pentru comercianții care vând produse tradiționale, dar și o pasarelă care îi va ajuta pe turiști să ajungă mai ușor din parcare la cascadă.

Turiștii care ajung începând cu această primăvară la celebra cascadă Bigăr vor putea servi și bucate tradiționale într-un restaurant construit în apropierea cascadei, lângă parcarea pentru mașinile turiștilor. Restaurantul va fi deschis de Ovidiu Lolea, care l-a atras în proiect și pe cunoscutul bucătar bănățean Marian Popovici, născut și crescut în Valea Almăjului.

Bucătarul a explicat că la noul restaurant de la Cascada Bigăr meniul va fi unul variat, predominând preparatele tradiționale. Marian Popovici a mai explicat că „vedetele” restaurantului de la Bigăr vor fi mămăliga (coleășă cum îi spun localnicii) făcută din făină de la morile de apă de la Eftimie Murgu cu brânză friptă și coroană de slăninuță.

De asemenea, bucătarul a dezvăluit că din meniu nu vor lipsi papricașul, păstrăvul cu mujdei și mămăliguță sau mișpaițul (cozonacul) cu nucă. „Vreau să readuc la viață meniurile din zona Almăjului pentru turiștii care vin să viziteze Cascada Bigăr. Regina va fi coleășa din făină de la morile de apă de la Rudăria cu brânză friptă și murături”, a dezvăluit Marian Popovici pentru „Ghidul Banatului”.

Una dintre cele mai renumite piese de teatru din toate timpurile se joacă la Timișoara

0

Una dintre cele mai cunoscute piese de teatru la nivel național va fi pusă în scenă la Timișoara. Este vorba despre Hamlet, piesa lui William Shakespeare. Spectacolul va avea loc pe 21 martie, începând cu orele 18, la Teatrul Național Timișoara.

Hamlet trăiește și moare printre noi. Danemarca este peste tot. Distanța dintre spațiul interior al unui om liber și mediocritatea gregară este la fel de mare acum, ca și atunci. Un spirit înalt și o societate defectă nu pot – cum nu au putut și cum nu vor putea vreodată – coexista. Este o luptă inegală, dar necesară. 

Evoluția, șansa umanității se construiește pe aparenta înfrângere a tuturor acelor Hamlet pentru care adevărul, principiile și exercițiul libertății reduc compromisul și meschinăria la dimensiunea unui vârf de spadă. 

Și pentru că „Oamenii sunt încă frumoși”, acestui Hamlet al anului 2016 îi răspunde trupa Subcarpați, într-o întâlnire în care muzica traduce sensurile cele mai profunde ale unui text esențial al culturii universale. Biletele se găsesc în rețeaua Eventim și costă 60 de lei pentru un loc normal sau 80 de lei pentru un loc VIP.

Locația: Sala Mare a Teatrului Național Timișoara;

Cu: Matei Chioariu, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Marius Andrei Alexe, Doru Iosif, Victor Manovici, Cristina König, Flavius Retea, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Adrian Jivan, Costa Tovarnisky, Raul Bastean, Alexandru Ştefănescu, Benone Viziteu, Romeo Ioan, Claudiu Dogaru, Ionuț Iova, Marius Lupoian;

Muzica SUBCARPAȚI;
Scenografia IULIANA VILSAN;
Sound design IOAN UȚU PASCU;
Video KOTKIvisuals;

Un spectacol de ADA LUPU HAUSVATER.

Omul care vrea să transforme Munţii Banatului într-un paradis turistic, lansat pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin

0

Este vorba despre milionarul Romeo Dunca, cunoscut pentru afacerile din transport, dar şi pentru proiectul de turism pe care îl derulează în Munţii Banatului. Dunca a devenit oficial membru al PNL în cursul săptămânii trecute.

“Prietenul şi omul Romeo Dunca mi-a făcut o surpriză extraordinară. A spus că dacă voi ajunge preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin donează poiectul Nedeia judeţului. Un proiect la care a trudit, peste 13 ani, în care a investit bani, un proiect în care a fost sabotat de-a lungul timpului de guverne şi politicieni. În acest context am luat următoarea decizie: cel mai nimerit preşedinte al consiliului, care ar putea implementa acest proiect, este chiar Romeo Dunca şi astăzi în şedinţa Biroului Judeţean am propus colegilor ca Romeo Dunca să fie candidat pentru funcţia de preşedinte al consiliului judeţean. Este un gest extraordinar că un om de afaceri de succes se implică în viaţa publică pentru a-şi împlini un vis, care nu este doar visul lui ci succesul unui judeţ sau al întregii regiuni”, a spus Marcel Vela, actualul preşedinte al Consiliul Judeţean Caraş-Severin, cel care ar fi trebuit să fie candidatul PNL pentru un un nou mandat.

Romeo Dunca susţine că a acceptat această provocare datorită relaţiei pe care o are cu cei doi oameni de la vârful PNL Caraş-Severin, Marcel Vela şi Ioan Popa. Omul de afaceri confirmă că va dona judeţului tot ceea ce a făcut în proiectul Nedeia.

“Asta a fost şi motivul care m-a determinat să accept provocarea asta. Ideea că în modul asta s-ar putea ca proiectul Nedeia să devină realitate. Eu cred foarte mult în el şi chiar este o şansă reală a judeţului Caraş-Severin, care, săracul judeţ, a rămas rău de tot, din cauza administraţiei şi a oamenilor care s-au perindat la putere. El a rămas o sursă de muls pentru cei care au fost la putere, privind exploatările forestiere. În rest nu s-a valorificat nimic. E un judeţ frumos şi potenţialul acesta turistic este cea mai importantă carte a acestui judeţ”, spune Dunca.

În viziunea lui Dunca, proiectul Nedeia ar putea să aducă venituri enorme pentru o zonă care nu este exploatată astăzi la adevărata sa valoare.“Eu de 13 ani mă tot chinui şi am cheltuit vreo două milioane de euro cu el. Sunt bani contabilizaţi, cheltuieli directe şi indirecte, plus pasiunea şi cinci şase ani din viaţă. Pentru că noi am lucrat intens vreo cinci ani la el şi de vreo şapte ani ne tot certăm prin instanţe şi ne judecăm. Dar de 13 ani stă şi nu e valorificat la potenţialul maxim. Chiar e ceva deosebit, e un proiect foarte frumos, care poate aduce bani mulţi şi statului.

Proiectul Nedeia înseamnă 100 de kilometri de pârtii, cam cât sunt acum în toată România. Asta poate să aducă în zonă 20 de mii de locuri de cazare. De la Poiana Mărului, până la Oţelu Roşu, pe tot firul drumului de acces şi în partea cealaltă, de la Borlova, până la Caransebeş. Dacă socotiţi cu o încărcare de 40, 30 %, ca să fim foarte pesimişti, din 20.000 de locuri de cazare, ori 360 de zile, ori 100 de euro pe zi, să zici că lasă un turist în zonă, faceţi suma şi vedeţi că sunt peste 500 de milioane de euro pe an. Bani din care statul ia 40 la sută. Asta înseamnă turism şi venituri, în loc să tăiem păduri şi o să facem tot felul de prostii”, afirmă Dunca.

„Să nu uite că eu nu am stăpân”

Omul de afaceri, cunoscut pentru ieşirile pe care le-a avut la adresa politicienilor din România transmite şi un avertisment în momentul intrării în politică. Dunca spune că se va comporta exact la fel ca şi până acum şi îşi avertizează în primul rând colegii că el nu are “stăpân”.

“Exact la fel o să mă port şi de acum încolo. Să nu uite că eu nu am stăpân! Pentru mine, administraţia e simplă. Dacă mergi ghidat de performanţă nici nu are să fie altfel. M-au solicitat şi m-au rugat ca să îi ajut, vorbesc despre cei doi prieteni ai mei, Marcel Vela şi Nelu Popa, spunând că o să mă ajute şi nu o să-mi ceară să fac nimic altceva decât ceea ce cred. Pentru că asta e foarte important şi a fost o condiţie. Pentru mine e simplu, dacă ajungi să gestionezi un buget ai şi grijă să nu-l risipeşti. Dacă stai cu băţul, să nu fure nimeni din ei, faci şi economii, cum a făcut Nelu Popa la Reşiţa. A oprit furtul şi prin oprirea furtului i-au rămas bani, pentru că bani sunt. Dacă nu iei şpagă când dai o lucrare, poţi să-l şi controlezi pe cel care face lucrarea şi dacă nu face bine nu-l plăteşti.  E atât de simplu! Lucrurile se aranjează instant”, a mai spus Dunca

Se lansează Ghidul morilor de apă din Banat. În întreaga regiune mai există 243 de mori

0

Asociația Acasă în Banat lansează miercuri, 4 martie 2020, de la ora 14.00, la Centrul Multifuncțional Bastion din Timișoara, Ghidul morilor de apă din Banatul Montan, însoțit de o expoziție tematică.

Asociația a derulat un proiect în parteneriat cu Consiliul Județean Caraș Severin prin care  a inventariat, cartografiat și fotografiat cu ajutorul voluntarilor 243 de mori de apă din Banatul Montan.
Membrii asociației vor face o scurtă prezentare a proiectului Țara Morilor de Apă, precum și a planurilor pentru anul 2020.

Expoziția Țara Morilor de Apă va rămâne la Centrul de la Bastion până în data de 22 martie 2020. Expoziția conține fotografii și explicații detaliate legate de amplasarea morilor de apă în Banatul de Munte, tipul, numărul și starea acestora, așa cum au fost găsite în teren de echipele Asociației Acasă în Banat.

Mai multe detalii despre acest proiect pot fi găsite pe website-ul proiectului www.taramorilordeapa.ro și pe pagina de Facebook Țara Morilor de Apă.

Asociația Acasă în Banat a devenit în luna februarie membră a International Molinological Society (TIMS), cea mai importantă organizație de profil, dedicată morilor din întreaga lume. TIMS este activă din 1965 și are 500 de membri, în peste 30 de țări.

Dacă doriți să susțineți activitățile Asociației Acasă în Banat o puteți face prin donații în contul de LEI: RO26BTRLRONCRT0P53069801, EURO: RO11BTRLEURCRT0P53069801 (SWIFT/ BIC: BTRLRO22), PayPal: acasainbanat@gmail.com sau Patreon: acasainbanat

****************
Asociația Acasă în Banat a fost înființată în 2018 și își propune să păstreze patrimoniul cultural al regiunii Banat, să redea culoare satului bănățean, să redescopere adevăratele valori ale acestor locuri: oameni buni și gospodari, case frumoase și poveștile lor.

Un sat din Banat vă aşteaptă în această primăvară cu mese îmbelșugate și plimbări cu căruța

0

Margina, unul dintre satele care promovează tradițiile și meșteșugul Banatului în lume, a dat drumul plimbărilor cu căruțele, meselor îmbelșugate de mic dejun și atelierelor de toate felurile pentru turiști. Începând cu luna martie, doritorii se pot înscrie la evenimentele organizate de Centrul Turistic Margina, unul dintre puținele centre turistice din România care funcționează la capacitate maximă.

Și în acest an, turiștii își pot începe periplul prin Margina cu un mic dejun copios format din bucate tradiționale, făcute în casele localnicilor. Nu vor lipsi preparatele pe bază de carne de porc cum sunt mezelurile de casă, untura pe pâine, dar nici prăjiturile făcute de gospodine pricepute. Localnicii vor pregăti și preparate de bază pentru brunch, supe și tochituri de neuitat pentru participanții la evenimente.

După mesele copioase, doritorii se vor îmbarca în căruțe și vor face turul satelor de la Margina. Vor opri la sintești acolo unde vor vizita un muzeu al satului, după care vor învăța despre olărit și opincărit la atelierele dedicate. Vor vizita și biserica din lemn, pentru că turul își dorește să arate călătorilor și din partea spirituală atât de importantă pentru localnici.

Cei care vor să își rezerve un loc la unul dintre evenimentele de tipul Mic Dejun la Margina pot să scrie un email la infocentrumargina@yahoo.com sau să lase un mesaj pe contul de Facebook dedicat.

VIDEO Legenda muntelui din Banat în care haiducii au ascuns aur care „i-ar ajunge României 40 de ani”

1

Cel mai înalt vârf din Munții Almăjului, județul Caraș-Severin, Svinecea Mare (1224) ascunde o legend fascinantă. Aflat pe raza comunei Eftimie Murgu sau Rudăria, localitate celebră pentru morile de apă unice în Europa,  vârful Svinecea Mare este un obiectiv mai puțin cunoscut publicului larg.

O legendă răspândită printre localnicii care au copilărit şi trăiesc pe aceste meleaguri spune că muntele Svinecea Mare era refugiul haiducilor care făceau prăpăd în urmă cu sute de ani în Banat. O mărturie vie a acestei legende este Maria Soameş, o bătrână din Eftimie Murgu, care a auzit de la înaintaşii ei povestea muntelui în care ar fi ascunsă o comoară de o valoare uriașă.

Maria Soameş povesteşte că unul dintre bătrânii satului i-a povestit despre întâlnirea avută cu un haiduc care i-a spus că „acolo unde bate prima rază de soare la Rusali, este gura peşterii” în care haiducii ascundeau aurul. Maria Soameș a povestit pentru „Adevărul” că haiducul i-ar fi mai spus bătrânului din Rudăria că în peștera din Svinecea Mare este aur care i-ar ajunge României 40 de ani, dar el nu poate să meargă să îl scoată pentru că a făcut un jurământ, alături de tovarăşii săi, aurul fiind blestemat dacă îl scoate vreunul dintre haiduci, fără să fie toţi ceilalţi prezenţi. Cum haiducii nu s-au mai întâlnit, aurul nu a mai putut fi scos niciodată.

Maria Soameş a mai spus că bătrânul haiduc l-a avertizat pe localnic să nu se sperie de ce o să vadă în peşteră dacă ajunge vreodată acolo, pentru că la gura peşterii este un balaure de ceară cu solzi de aur, montat pe un sistem mobil pentru a-i alunga pe cei care intră acolo.

„Noi eram 12 slugi. Nu furam niciodată de la stăpânul nostru, ci fiecare fura de la stăpânul celuilalt”, i-ar mai fi spus haiducul localnicului de la care Maria Soameş a auzit povestea. Bătrâna a mai spus că din altă parte a auzit coordonatele unui loc în care ar fi ascuns aur, într-o poieniţă de la poalele muntelui. Când a ajuns în locul despre care i s-a spus că este aur, a găsit doar o groapă, de forma unui ceaun. „Cineva i-a scos de acolo”, a spus femeia.

Cunoscută printre localnici, legendea aurului din Svinecea, munte format din doi versanţi, Svinecea Mică şi Svinecea Mare a încolţin în mintea multora visul de descoperire a comorii. Dănilă Sârbu, fost pădurar în zonă povesteşte că .

„Am ajuns în Svinecea şi am vrut să vedem stânca. Este un scaun săpat în piatră, pe vârf în partea de către Răsărit. Probabil că acolo stătea cel care era de pază. De acolo se observă tot. De la scaun intrau în jos pe gaura peşterii, unde acum este prăbuşit muntele”, a spus Sârbu. Acesta a mai povestit că tatăl lui, când era la păscut cu oile a găsit în pădure o fântână cu apă foarte bună. Când a mers a doua oară, fântâna nu mai era. „Probabil era jurată”, a povestit Dănilă Sârbu.

Fostul primar al comunei Eftimie Murgu, Ilie Imbrescu, declara în 2014 că legenda aurului din Svinecea Mare este doar o poveste, fiind şi alţii care, duşi de valul acestei legende au mers pe munte cu aparate de depistat aurul, dar nu au găsit nimic.

 

Pregătiri pentru edițiile Banat Brunch 2020. Unde va avea loc evenimentul inaugural dedicat gurmanzilor

0

Reprezentanții mai multor centre turistice din vestul țării s-au întâlnit joi la prânz la Timișoara, acolo unde au fost stabilite localitățile din Banat în care se vor organiza primele ediții ale Banat Brunch în 2020. Unul dintre cele mai îndrăgite evenimente gastronomice și pentru iubitorii naturii, Banat Brunch a fost de fiecare dată un hit anul trecut, când o asociație din Transilvania a organizat primele ediții în Banat.

Pentru 2020, Banat Brunch se anunță a fi la fel de atrăgător pentru iubitorii de mâncare, liniște și tradiții. Cel mai probabil, prima ediție va fi la Margina, unul dintre satele cele mai renumite pentru promovarea tradițiilor bănățene în lume. Ediția inaugurală este programată pentru data de 9 mai. Vor urma mai multe ediții nu doar în Timiș, ci și în județele Arad și Caraș-Severin.

Primul Banat Brunch a fost cel de la Sat Bătrân, comuna Armeniș, Caraș Severin. Ghidul Banatului a fost la eveniment, iar redactorii noștri au scris o recenzie completă despre evenimentul cu adevărat deosebit. Puteți citi recenzia completă aici.

Cine sunt oamenii care au readus moda portului popular în Banat. Din atelierul lor au ieșit sute de costume populare

0
Liliana şi Ioan Ionaşcu din Reşiţa sunt cunoscuţi în toată ţara pentru costumele populare pe care le creează. Familia Ionascu şi-a deschis în urmă cu 15 ani un atelier, de unde au ieşit până acum sute de costume populare.
Casa familei Ionaşcu, din cartierul reşiţean Câlnic, este uşor de identificat. Asta pentru că, la intrare este, amenajată ca o expoziție de obiecte vechi tradiţionale. Pe o căruţă se află două manechine îmbrăcate în port popular dar și alte obiecte vechi și veșminte din tradiționale din zonă.
De cum intri în casa Ionaşcu, realizezi că ai trecut pragul unui muzeu al portului popular. Toate încăperile sunt împodobite cu zeci de ţinute, unele fiind vechi chiar şi de o sută de ani. Intrările sunt şi ele străjuite de manechine gătite, de parcă se pregătesc să plece la hora din sat.
Pe lângă costumele tradiţionale, mai poţi să găseşti şi tot felul de obiecte de vremea bunicilor: unelte de tors, masini de cusut, fiare de călcat, vase şi farfurii etc. Ioan Ionaşcu spune că asta e opera lui, că el e cel care se ocupă cu adunatul lucrurile vechi, însă care au întotdeauna o poveste în spatele lor.
“Eu sunt doar un fel de ajutor aici, la atelier, dar sunt pasionat de lucrurile vechi şi pot spune că am strâns câteva de valoare până acum. Uitaţi ulciorul ăla, e cumpărat de buncii mei, pe banii cu care au vândut o pereche de boi, în 1940. După marea inflaţie, atât au mai putut să cumpere cu ce au luat pe boi”, povesteşte Ioan Ionaşcu.

În 15 ani, a creat sute de costume

Liliana Ionaşcu este cea care duce greul, la atelierul de croitorie. Acum nu mai e singură pentru că are deja angajate şase ajutoare, “fete” în jurul vârstei de 50 de ani care lucrează cot la cot cu ea la cusutul ţinutelor populare, şi două maşini computerizate, care aştern pe material motivele tradiţionale.

Însă, atelierul încă mai găzduieşte şi maşinile vechi şi ustensilele de mână, care uneori mai sunt puse la muncă pentru comezile speciale. Povestea costumelor tradiţionale cusute de către Liliana a început prin anii 2004-2005, dar ea are rădăcini vechi, pentru că se trage din dragostea ei pentru broderie şi croitorie.

“Nu am vrut să mă bag foarte mult la costume populare, deşi îmi plăcea tare mult să port ie, dar ştiind croitorie şi broderie, totul a venit automat. Practic, clienţii m-au făcut să mă apuc să creez costume populare, pentru că au venit şi mi-au cerut lucrul ăsta. Bine, după aceea, am avut şi altfel de reacţii, de la oameni care, când auzeau că fac costume populare, pur şi simplu se strâmbau. Dar au trecut vreo 12 ani şi pot spune că am pierdut numărul costumelor pe care le-am creat”, povesteşte Liliana Ionaşcu.

Fiecare ținută înseamnă ore întregi de documentare

Să nu vă imaginaţi că Liliana este o simplă croitoreasă. Este, fără doar şi poate, o creatoare, pentru că fiecare ţinută care iasă din atelierul ei necesită o documentare şi un studiu aprofundat despre portul popular din zona de unde vine costumul. Şi a creat costume pentru bănăţeni, ardeleni şi olteni, pentru români, sârbi, nemţi şi maghiari.

“Pentru ca să pot executa un costum a trebuit să studiez zona etnografică din care vine şi am fost nevoită să cumpăr foarte multe cărţi, unele foarte vechi, pe care le-am procurat foarte greu, dar m-am pus la punct cu fiecare zonă în parte, chiar dacă uneori diferenţele pot fi de la un sat vecin la altul”, spune Liliana.

Munca la un costum poate dura şi un an de zile Din păcate, printre clienţii Lilianei, sunt şi mulţi cântăreţi şi ansambluri care nu prea ţin cont de acest aspect, iar autenticitatea pierde în faţa dorinţelor personale ale fiecăruia.

“Eu am încercat ani de zile să fac clientul să ştie cum trebuie să arate costumul popular pentru zona din care vine, dar unii nu se lasă la mâna mea şi atunci mergi pe varianta clientul plăteşte. În final, fiecare se îmbracă aşa cum doreşte”, spune creatoarea. Un costum popular poate fi gata în cateva săptâmâni, dar poate dura chiar şi un an de zile.

“Timpul de execuţie diferă de la costum la costum, pentru că aici contează foarte mult şi zona din care vine şi felul în care este lucrat. Dacă îl facem la maşina, îl terminăm în câteva săptămâni, dacă trebuie cusut de mână poate dura şase luni, până la un an”, spune Liliana. Reşiţeanca susţine că nu se teme de concurenţa de pe piaţa costumelor tradiţionale, datorită faptului că şi-a creat o clientelă fidelă, însă cea mai mare supărare pe care o are este că nu găseşte tineri pe care să-i angajeze şi să-i înveţe să creze astfel de ţinute, ca să-i ducă munca mai departe.