Localitatea Baziaș, situată în județul Caraș Severin, este un loc încărcat de istorie și legende. În ciuda faptului că a căzut în uitare în timp, acest tărâm a avut o istorie bogată, care a cunoscut momente de glorie, dar și perioade de declin.
Istoria localității Baziaș își are rădăcinile în secolul al XIII-lea, când a fost menționată documentar în anul 1225 de către Sava Nemanja, primul arhiepiscop al sârbilor. Legenda spune că Sava Nemanja a poposit aici în timpul unei furtuni puternice și a fost supărat de vântul „Coșava”. Acesta i-a strigat „baş ziaş,” ceea ce în limba sârbă înseamnă „chiar urli,” dând astfel numele localității. Mănăstirea „Sf. Sava” a fost ctitorită în această perioadă și a trecut prin numeroase distrugeri și reconstrucții de-a lungul timpului.
Carol I s-a cazat sub identitate falsă la Baziaș
În secolul al XIX-lea, Baziaș a devenit un punct de interes economic și social. Mutarea oficiului vamal de la Palanca la Baziaş în anul 1860 a adus un val de prosperitate localității. În două decenii, așezarea avea peste 500 de locuitori, iar gara și portul său erau aglomerate cu trenuri de marfă și de călători.
Oaspeți importanți, precum împăratul Franz Josef însoțit de Sisi și chiar Carol I, au poposit aici. De exemplu, tânărul Karl Hettingen a tras la hotel și s-a cazat pentru două zile. La hotel a sosit, tocmai de la Paris, și omul politic Ion C. Brătianu, care a urcat în același vapor cu tânărul Hettingen. Ajunși pe pământ românesc, călătorii au schimbat vaporul și abia atunci Brătianu a comunicat cu tânărul pretins om de afaceri elvețian: Karl Hettingen nu era altul decât însuși Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, care venea să preia destinele României.
Hotel pierdut la jocul de cărți
Baziașul era la acea vreme un loc vibrant, cu un celebru cazinou și un hotel de lux numit Hotelul Bauer. Hotelul Bauer, construit în 1860, oferea cazare călătorilor care se îmbarcau pe vasele de croazieră sau călătoreau cu trenul. În incinta hotelului s-a înființat unul din primele cazinouri din România. Cu toate acestea, ruinele de astăzi amintesc mai degrabă de decăderea acelei perioade.
Cazinoul a fost martorul unor mari câștiguri și pierderi, iar unii oameni s-au sinucis din cauza acestor jocuri de noroc. Iubiri și intrigi rămân ascunse sub ruinele impunătoare ale acestei clădiri de altădată. Iosif Brandstetter, șeful „Oficiul vamal”, este cel care a deschis hotelul cu restaurant, pe care l-a pierdut la cărți, într-o noapte, cu soție cu tot, după care s-a sinucis. Hotelul a ajuns apoi în mâna unui antreprenor, pe nume Bauer.
Decăderea Baziașului
Cu toate acestea, perioada de aur a localității Baziaș a fost de scurtă durată. După cele două războaie mondiale, iar mai târziu, relațiile tensionate dintre liderii României și Iugoslaviei au dus la ridicarea unui gard de sârmă ghimpată de-a lungul Dunării, care a separat cele două țări.
Toată perioada comunistă locul a fost păzit cu strășnicie pentru că pe aici se trecea ilegal în Iugoslavia. Grăniceri cu arma încărcată erau pregătiți să tragă în orice suspect care ar fi îndrăznit să se apropie de Dunăre
Astăzi, Baziaș este recunoscută mai ales ca poarta de intrare a Dunării în România. Cu toate acestea, locul are mult mai mult de oferit decât pare la prima vedere. Mănăstirea Sfântul Sava rămâne un punct de atracție, fiind inclusă în cele 14 rezervații din Parcul Național Porțile de Fier. În fiecare an, în data de 18 august, când sârbii sărbătoresc Schimbarea la Față și hramul mănăstirii, un număr însemnat de pelerini vizitează locul. Se spune că cei care petrec o noapte la mănăstirea Baziaș vor avea noroc tot anul.
În zonă, turiștii pot admira frumusețile naturale precum Ostrovul Mic, Balta Divici și Rezervația de lăstuni. Baziașul are un potențial turistic, cinegetic și de pescuit care așteaptă să fie (re)descoperit.
