sâmbătă, august 29, 2026
Acasă Blog Pagina 403

Încă o acțiune lăudabilă pentru Acasă în Banat: 10 mori de apă vor fi reabilitate în acest an în Banatul de munte

0

Asociația Acasă în Banat și Fundația Orange își unesc forțele pentru a salva patrimoniul mulinologic din județul Caraș Severin, susținând totodată și bunăstarea unor comunități locale cu peste 1500 de persoane. Astăzi se lansează proiectul „Salvăm Morile de Apă”, finanțat de Fundația Orange cu suma de 32.000 lei, prin intermediul ”Susține un ONG”, program anual ce încurajează participarea activă a angajaților companiei în proiecte sociale.

Proiectul „Salvăm Morile de Apă” continuă demersul Asociației Acasă în Banat, care, în 2019, a identificat, fotografiat și cartografiat aproape 250 de mori de apă din tot județul Caraș Severin, iar la începutul anului 2020, a renovat moara de lemn din Sasca Montană. Pe parcursul anului 2020, prin intermediul acestui nou proiect, 10 astfel de construcții arhaice de morărit vor fi reabilitate cu ajutorul angajaților Orange și a altor voluntari. Astfel, 10 mori de apă din localitățile Gârnic, Pârvova (comuna Lăpușnicel) și Șopotu Vechi (comuna Dalboșeț) își vor recăpăta strălucirea de odinioară și vor fi pregătite să întâmpine turiștii care ajung în aceste minunate sate.
”Recondiționarea morilor de apă va ajuta ca acest obicei străvechi al măcinatului la moara de apă să se păstreze. Ne propunem ca aceste obiective să devină puncte importante de atracție turistică. Făina măcinată la moara de apă poate deveni un adevărat brand al Banatului, un promotor al gastronomiei locale, sustenabile. Sperăm că prin proiectul nostru, vom oferi un exemplu pentru alte comunități locale să se mobilizeze și să reabiliteze propriile mori de apă”, a declarat Radu Trifan, președinte Asociația Acasă în Banat.
”Am selectat acest proiect în cadrul concursului de finanțare „Susține un ONG” înainte de declanșarea pandemiei care a oprit lumea în loc. Pe parcursul acestui „lockdown” mondial, oamenii au redescoperit plăcerea coacerii pâinii în casă, un trend ce a epuizat tot stocul de faină artizanală din Europa. Ne bucurăm că prin acest proiect vom putea să repunem în funcțiune vechile mori din Banat și să reînviem tradiții locale care iată, se redovedesc actuale”, a declarat Amalia Fodor, Director Fundația Orange.

Primele patru mori de apă vor fi reabilitate în perioada 17 – 19 iulie 2020, la Gârnic, județul Caraș Severin. Voluntarii vor repara acoperișurile, fundațiile, podețele și potecile, vor curăța ierugile (canalele de aducțiune a apei), vor ecologiza albia râului Camenița și vor face mici amenajări pentru a încuraja turiștii să viziteze morile.
Cei care doresc să se înscrie la eveniment pot accesa acest formular online: https://forms.gle/VDqHUR3hdfX8LeX39
Următoarele acțiuni, cele de la Pârvova și de la Șopotu Vechi, vor fi anunțate ulterior.

Despre Asociația Acasă în Banat

Asociația Acasă în Banat a fost înființată în 2018 și își propune să păstreze patrimoniul cultural al regiunii Banat, să redea culoare satului bănățean, să redescopere adevăratele valori ale acestor locuri: oameni buni și gospodari, case frumoase și poveștile lor. Asociația este membră în cadrul International Molinological Society (TIMS), cea mai importantă asociație de profil dedicată morilor din întreaga lume, care este activă din 1965 și are 500 de membri în peste 30 de țări.

Despre Fundația Orange
Fundația Orange este o organizaţie non-profit și se implică în viaţa comunității, prin realizarea de proiecte de filantropie, menite să aducă schimbări pozitive în viaţa persoanelor dezavantajate. În cei peste 6 ani de activitate, Fundația Orange a investit peste 6.5 milioane de euro în proiecte de educație digitală pentru persoane defavorizate şi în proiecte de sănătate, educație, cultură în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere /sau de auz, în scopul integrării lor sociale. Pentru detalii, vizitați www.fundatiaorange.ro

Cea mai numeroasă populație de zimbri din România se află în Banat. În vecinătatea comunei Armeniș sunt acum peste 57 de zimbri liberi

0

Cea mai mare populație de zimbri liberi din România este în creștere. Doi pui de zimbru au fost zăriți de rangerii proiectului LIFE Bison în turele de monitorizare din Munții Țarcu.

În zona cunoscută sub numele de Măgura Zimbrilor, în vecinătatea comunei Armeniș, sunt acum peste 57 de zimbri liberi, dintre care cel puțin 12 născuți în sălbăticie. Rewilding Europe împreună cu WWF-România, partenerii și comunitățile locale salută revenirea zimbrilor, animale contribuie la creșterea biodiversității. Puii fac parte din cel mai numeros grup văzut în sălbăticie în România de mai bine de 200 de ani, 24 de indivizi. Cu siguranță sunt și alți nou născuți în cellealte grupuri, dar fiindcă aceștia au la dispoziție situl Natura 2000 Munții Țarcu, care se întinde pe mii de hectare, sunt greu de găsit.

La naștere cântăresc între 24-27 kg și se bucură de protecția și experiența uriașilor care pot ajunge până la 920 kg și măsura doi metri lungime. „Anul trecut s-au născut cel puțin 8 viței. Este cel mai mare număr văzut în Măgura Zimbrilor și sperăm că anul acesta vor fi și mai mulți care supraviețuiesc pentru a deveni adulți puternici”, a declarat Daniel Hurduzeu, ranger în Măgura Zimbrilor,  Armeniș.

Puii se nasc de obicei vara și au suficient timp pentru a se acomoda mediului și să fie destul de puternici pentru a trece cu bine iarna, dar există excepții în care femelele dau naștere și iarna. Sarcina este de aproximativ nouă luni. Aceștia au blană roșiatică la naștere, dar după câteva luni, blana începe să se schimbe într-o nuanță ciocolatie și încep să își schimbe blana așa cum fac adulții. Culoarea și densitatea blănii de zimbru variază în funcție de anotimp.Grupurile constau din femele adulte, pui și tineri cu vârste de 2-3 ani. Masculii adulți părăsesc grupul și revin doar în perioada de împerechere și iarna.

„Nașterile în sălbăticie sunt un indicator important pentru proiectul de resălbăticire care ne spune că zimbrii s-au adaptat și prosperă în Carpații Meridionali, un mare success pentru conservarea acestei specii vulnerabile și pentru biodiversitatea zonei”, spune Marina Drugă, Manager proiect LIFE-Bison, WWF-România.Următorul transport de zimbri este plănuit pentru finalul lunii iulie cu exemplare din rezervații din Germania.

Despre proiect

Odată răspândit în întreaga Europă, zimbrul european a fost dus la dispariție la începutul secolului al XX-lea prin vânătoare excesivă și pierderea habitatului. Începând cu anul 2014, programul de reintroducere a zimbrilor, în curs de desfășurare de către Rewilding Europe și WWF-România, este cea mai mare încercare de acest gen din Carpații Meridionali. Primele două transporturi au avut loc în 2014 și 2015 în Munții Țarcu, în vecinătatea comunei Armeniș. Transporturile s-au repetat apoi în fiecare an în cadrul proiectului LIFE Re-Bison finanțat de Comisia Europeană. În 2018 au fost eliberați23 de zimbri în sălbăticie, iar anul trecut încă 11 exemplare. Obiectivul general al proiectului

LIFE Bisoneste stabilirea unei populații sălbatice de zimbri viabilă din punct de vedere demografic și genetic în Carpații Meridionali. Subpopulațiile vor fi conectate prin coridoare naturale, permițând migrația și schimbul genetic.

Natura ca motor de dezvoltare a regiunii

Reintroducerea zimbrului nu este singura acțiune începută în cadrul acestei inițiative, deși totul se leagă și contribuie direct sau indirect la acest obiectiv central de conservare. Zimbrii reprezintă piesa centrală a unei viziuni complexe în care natura devine motorul de dezvoltare al acestei regiuni și o sursă de bunăstare pentru comunitățile locale. Acest lucru se întâmplă datorită eforturilor continue investite în ecoturism, dezvoltare comunitară, educație, cercetare și inovare tehnologică, în beneficiul naturii și omului deopotrivă. Cercetarea în sfera naturii și monitorizarea reprezintă priorități-cheie, pentru a măsura impactul zimbrului asupra habitatelor și biodiversității, pentru a fundamenta acțiunile de conservare, a înțelege mai bine și atenua provocări precum conflictele om-specii de animale sălbatice. Pe partea de dezvoltare locală, inițiativa a încurajat înființarea, de către localnici, a unei asociații denumită AMZA (Asociația Măgura Zimbrilor Armeniș) care este partenerul local în organizarea transporturilor și eliberărilor de zimbri, în relaționarea cu autoritățile locale, în dezvoltarea și oferirea de servicii de ecoturism (ex. cazare și masă, ghidaj specializat) și produse locale.

Colaborare strânsă, cu rezultate notabile

WWF România și Rewilding Europe colaborează îndeaproape cu comunitățile locale din ambele locații de reintroducere a zimbrilorilor, cu implicarea antreprenorilor locali, Romsilva, a ocoalelor silvice, a asociațiilor de vânătoare și a operatorilor de turism, asigurând că programulde reintroducere a zimbrilor va atinge toate obiectivele propuse.

Proiectul LIFE-Bisoneste derulat de WWF-România și Rewilding Europe, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, prin Programul LIFE.

Răsfăț culinar la Timișoara. Începe târgul produselor turcești cu baclava, kebab, gözleme și faimoasa cafea la nisip

0

În acest sfârșit de săptămână sunteți așteptați la Târgul Produselor Turcești care se va desfășura la Iulius Town Timișoara. Organizatorii așteaptă participanții cu mâncăruri apetisante din țara cu una dintre cele mai bogate tradiții gastronomice.

”Direct de pe mesele sultanilor, produsele vă vor încânta papilele gustative, cu arome desăvârșite. Baclava savuroasă, kebab delicios, gözleme, su börek, tantuni, înghețată și faimoasa cafea la nisip se numără printre preparatele care îi vor cuceri pe pofticioși”, arată aceștia.

Baclavaua este un desert turcesc, delicatesa fiind una dintre cele mai cunoscute prăjituri ale Orientului. Este considerată prăjitura națională în Grecia, Turcia, Bulgaria, dar se regăsește în toate bucătăriile din Balcani, în Orientul Mijlociu și în țările din Maghreb. Gözleme este un fel de mâncare tradițională de patiserie și patiserie turcească savuroasă, plăcinte umplute cu diverse amestecuri, care mai de care mai delicioase. Börek este o variantă turcească a unui sufleu sau ștrudel din aluat, cu umplutură picantă din carne tocată, brânză de oaie, spanac sau alte legume si pătrunjel. Tantuni este denumirea unei paste făinoase, iofca, rulată și umplută cu carne de vițel sau de miel fiartă și tocată și grăsime de miel, roșii, ceapă, o legătură de pătrunjel, ardei iute măcinat, chimen și piper negru măcinat.

Evenimentul se va desfășura de vineri până duminică.

Spectacol de magie close-up la o terasă din Timișoara

0

Un magician din Timișoara începe să aducă din nou misterul și uluirea printre audiența pe care a lăsat-o în carantină pentru șase luni. Daniel Hex, unul dintre tinerii care promovează arta iluzionismului în capitala Banatului, se pregătește de primul spectacol de după pandemie.

Spectacolul va avea loc în aer liber, la terasă, pentru că organizatorii trebuie să se supună regulilor în vigoare. Evenimentul este programat pentru data de 9 iulie, adică joi, la terasa Like Pub de pe Lascăr Catargiu. Primele trucuri magice vor fi prestate după orele 21.

Magia de tip close-up este cea care implică trucuri magice cu cărți de joc, monezi, obiecte de zi cu zi cum ar fi telefoane, șervețele, pixuri sau veselă. Magicianul prezintă aceste trucuri chiar în fața spectatorilor, fără scene sau efecte speciale, de unde și denumirea de “close-up”.

Detalii despre rezervări și spectacol găsiți aici.

Un bănățean a făcut carieră în Legiunea Străină. „Războiul din fosta Iugoslavie cu ororile lui va rămâne mereu viu în amintirea mea”

0

Legiunea Străină este o unitate a armatei Franceze învăluită dintotdeauna într-o  aură de mister. Legendele țesute în jurul acestei instituții militare sunt datorate în general, lipsei de transparență a acțiunilor sale. Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul  că legionarii sunt militari antrenați special pentru a face față celor mai grele situații existente în zonele de conflict.

Pregătirea lor profesională, fizică și psihică ne face să-i privim pe acești oameni cu respect. Unul dintre aceștia este și bănăţeanul Cristian Dorin Bot.

De la Institutul de Minerit, la Legiunea Străină

Născut la 1 octombrie 1967 în Bocșa, județul Caraș-Severin, Cristian Dorin Bot, la vârsta de 9 ani se mută împreună cu familia în Lugoj, tatăl lui fiind dintr-o comună din apropierea orașului. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul de minerit din Petroșani. Nu s-a regăsit în această specialitate și după un an și s-a orientat spre o altă facultate, la Timișoara. Revoluția din decembrie, ca la majoritatea tinerilor din vremea aceea l-a făcut să-și schimbe planurile de viitor și în anul 1992  plecă în Germania. După aproape doi ani, din cauză că viza de muncă nu i-a mai fost prelungită, se întoarce acasă. După câteva luni, pleacă în Franța și se înscrie în Legiunea Străină.

Fascinat de uniforma militară și animat de un puternic spirit de aventură, alege acest drum, conștient că numai aici va avea posibilitatea unică de a vedea lumea. Motivaţia materială nu era prea convingătoare dar celelalte avantaje compensau cu prisosință acest aspect. Dacă ar fi rămas în țară, posibilitatea de a se realiza era incertă.

În vara anului 1994, tânărul Cristian s-a prezentat la Dijon la un centru de recrutare și a solicitat înrolarea în Legiunea Străină. Candidatura i-a fost admisă și a urmat lungul șir al probelor de admitere. În urma lui se închidea ușa trecutului, deschizându-se cea a viitorului. A fost admis și repartizat la o unitate de încorporare și selecție din Aubanie, o localitate situată la 13 km de Marsilia. Erau aici candidați de pe toate meridianele globului. Toate rasele umane – albi, negri, galbeni.   Candidații erau supuși zilnic la teste medicale, psihologice, de logică sau sportive. Formularele  care trebuiau completate de obicei erau în limba maternă,  dar lui i-au fost date în limba germană, pe motiv că cele în limba română, momentan, lipsesc. Probabil  au vrut să-i testeze cunoștințele în germană, știind că a locuit în Germania aproape doi ani.

După o lună de zile i s-a comunicat că a fost admis. A urmat apoi perioada de instrucție. Patru luni, zi și noapte, un program intensiv de pregătire fizică, psihică și militară au supus la grea încercare pe viitorii legionari . Nu aveau nicio zi liberă. Activitatea era infernală. Marșuri de zi sau de noapte, trageri, cățărări pe stânci, poligoane cu obstacole, traversări de ape și alte probe extenuante  îi mențineau într-o veșnică alertă.

Erau sub o permanentă supraveghere a cadrelor. Cristian devenise o mașină care executa ordine. Dorința de a reuși era așa de mare, încât a trecut cu seninătate peste toate încercările. Oricum, nimeni nu mai putea da înapoi. Perioada aceasta era obligatorie. La șfârșitul ei puteai să te retragi sau să semnezi un contract pe cinci ani, dar până atunci funcționa deviza: Mergi sau crapă!

Plata se făcea în funcţie de cât de riscantă era misiunea

La sfârșitul celor patru luni de instrucție, mulți renunțau la cariera militară. Cristian a depus jurământul și a semnat un contract pe o perioadă de cinci ani. Devenind angajat al Legiunii Străine beneficia acum de un alt statut.  Instruia recruții și aștepta să fie trimis la specializare. După cele patru luni de foc a urmat o altă perioadă de specializare în cele patru discipline la alegere: infanterie, parașutism, geniu și geniu de munte. El a ales infanteria.

Specializarea a făcut-o la Nimes și astepta nerebdător să fie trimis în prima misiune. Erai plătit în funcţie de ceea ce făceai. Mai exact, în funcţie de gradul de risc pe care îl implica locul unde erai trimis. Cel mai mult contau sporurile ataşate salariului. Cele mai căutate erau posturile cu cele mai multe sporuri, însă fiecare era repartizat acolo unde putea face față. Se organizau diferite teste şi primeai doar domeniul pentru care aveai pregătirea necesară. Niciodată nu se discutau implicațiile politice ale acțiunii și nici cele morale. În cele din urmă a sosit și ziua cea mare. Unitatea a fost chemată în sprijinul trupelor ONU.

   ,,Pregătirea a fost scurtată din cauza evenimentelor din ex-Iugoslavia, unde am fost trimiși în sprijinul trupelor ONU. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs deosebit de violent. Aici ne-am trezit în plin război. Într-o seară s-a dat alarma și am pornit spre Srebenica unde sârbii atacaseră localitatea. Aveam de parcurs aproximativ 200 de km. Dimineața când am ajuns acolo, măcelul încetase iar familiile au cules deja morții. Ici și colo mai zăreai câte un cadavru ciuruit de gloanțe. O mică parte din noi ne-am cantonat într-o vale, între cele două tabere beligerante, restul au ocupat alte dispozitive. Noaptea a urmat un atac furibund între sârbi și bosnieci. Era iadul pe pământ. Cerul era luminat de trasoare, de parcă erupea un vulcan. Nu se trăgea asupra noastră, dar situația putea degenera. Am deschis și noi un foc de intimidare spre dealul din dreapta, trăgând mult deasupra lor, dar nici nu cred că au sesizat acest lucru. Spre dimineață ne-au sosit ajutoare, dar focul încetase demult. Acesta a fost botezul focului. Războiul din  fosta Iugoslavie cu ororile lui va rămâne mereu viu în amintirea mea“, povestește Cristian Bot.

După primii cinci ani mulți se retrag din sistem de aceea se fac mereu înrolări.  Efectivul acestei armate este de aproximativ opt mii de militari și el trebuie menținut. Contractele celor care doresc să rămână se prelungesc la cerere, perioada limită fiind de 15 ani, după care te poți pensiona.

Misiuni în întreaga lume

Cristian  a rămas în Legiune 16 ani. În toată această perioadă a traversat continente și oceane spre obiectivele unde avea de îndeplinit diferite misiuni. A fost în Bosnia, în câteva insule din Polinezia Franceză, unde Franța are baze militare, iar legionarii trebuiau să le asigure securitatea, în Republica Djibouti, când s-a declanșat conflictul cu Etiopia, în Coasta de Fildeș când câteva triburi au declanșat o lovitură militară menită să-l alunge pe președintele pro-francez în Kosovo  și în alte multe locuri în care se declanșau acțiuni mai mult sau mai puțin secrete.

O misiune mai deosebită a executat în Mururoa, insulă unde Franța a testat bomba atomică în subteran între anii 1966 și 1996. Galeriile erau astupate cu clopote imense de beton dar trebuiau păzite de turiștii prea curioși care ar fi dorit să intre în catacombe. Gradul de radiație era în limita admisă dar legionarii dinaintea lor, care au păzit zona au avut serioase probleme de sănătate. Cristian spune că un militar din Legiune nu stă doar în tranșee și trage cu arma. Legiunea Străină nu este o unitate de asalt menită să cucerească, ea intervine doar acolo unde pacea și democrația este amenințată.

În anul 2010, după 16 ani de activitate Cristian Bot se retrage din activitatea militară. A mai rămas în Franța  până în anul 2014 apoi s-a întors în țară, desigur un alt om, cu o altă viziune despre viață și cu o altă percepere a realității înconjurătoare.  Actualmente trăiește la Lugoj, este căsătorit cu Mirela și au împreună o fată de zece ani, pe nume Hannah.

După două decenii de pribegie prin lumea largă, în bărbatul matur de astăzi nu se mai regăsește nimic din tânărul de odinioară.

„Personal nu mă simt schimbat dar cu siguranță că sunt un alt om. Cei 16 ani petrecuți în Legiune au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am văzut locuri minunate, am participat la evenimente deosebite și am întâlnit oameni excepționali. Acum trăiesc sub codul onoarei, bazat pe o disciplină riguroasă, bucurându-mă de familia mea”, mai spune Cristian Bot.

FOTO O șură veche de 100 de ani din Banat a fost transformată într-o oază de relaxare pentru călători

0

Ioan Birță locuiește în Dumbrava, un sat aflat la mică distanță de Făget, la marginea Banatului. Comuna timișeană poate servi ca punct de plecare spre obiective turistice cum sunt Lacul Surduc, Peștera Românești sau giganții de piatră de la Pietroasa. Dacă veniți în special pentru Dumbrava însă, la Ioan în gospodărie găsiți… o șură! Însă nu orice șură, ci una recondiționată și transformată în restaurant, loc de picnic și atelier de dulciuri bănățene și internaționale.

Șura are în jur de 100 de ani și a fost refăcută aproape complet, din construcția originală rămânând doar grinzile și alte câteva elemente de rezistență. Situată pe marginea unui pârâu, Șura este locul ideal pentru un picnic în natură, o zi departe de forfota orașului și de redescoperire a liniștii interioare. 

Cum a apărut Șura

Oaza de relaxare din Dumbrava a apărut după ce Ioan, alături de familie, a decis să cumpere o casă din pământ la marginea satului. Scopul? Recondiționarea proprietății pentru a fi transformată în unitate de cazare. Primul pas? Refacearea șurii, care a fost deja bifat. Aceasta din urmă își așteaptă deja vizitatorii cu produse locale tradiționale, dar și cu pizza cu aluat făcut la fața locului și o sumedenie de deserturi de-a dreptul gustoase.

Ce poți face la Șura din Dumbrava

Vizitatorilor li se oferă produse precum pâinea de casă, cârnați sau caltaboși, slănină, ceapă verde, pâine cu untură și boia deasupra, brânză de toate felurile, jumări, varză, legume și fructe proaspete din sat, iar lista poate continua. Totodată, două feluri de pizza altfel făcute într-un cuptor cu lemne pot fi cumpărate și servite la umbra șurii. 

“Pizza noastră e de fapt o rețetă de langoși la cuptor. Bătrânii când făceau pâinea tradițională în cuptoarele acestea, își făceau înainte niște langoși pe care fiecare punea ce își doreau și le băgau la cuptor. E de fapt o plăcintă pe care pui carne, legume, sosuri, dar care arată ca o pizza”, ne-a povestit Ioan Birță, proprietar.

Dulciuri? De la clătite tradiționale la cupcakes cu diferite toppinguri, pentru vizitatorii mai pretențioși și mai umblați pe afară. Gemurile de casă nu lipsesc, făcute cu materie primă locală. 

Vesela pe care o veți folosi la Șură este realizată tot la Dumbrava, în atelierul de ceramică deținut de Ioan Birță. Aici lucrează întreaga familie a dumbrăveanului, inclusiv copiii, nevasta și soacra, semn că afacerea este una de-a dreptul de casă, atât cea turistică, cât și cea de meșteșug în ale ceramicii.

Lucrăm acum la refacerea casei de lemn pe care vrem să o transformăm în loc de cazare. Vom avea trei camere pentru turiști. Totodată de aici putem pleca în drumeții în toată zona. Avem și Margina în zonă, iar ideea este să unim cumva cele două locații pentru o experiență turistică de vis”, a mai precizat Birță.

Deocamdată, la Șură se primesc doar grupuri organizate dinainte, astfel că doritorii trebuie să sune înainte pentru a-și rezerva locul la un eveniment. Pentru toate detaliile, îl puteți contacta pe Ioan Birță la 0721 689 776 sau pe pagina de Facebook a Șurii.

Spectacol de teatru în Piața Sf. Gheorghe din Timișoara. Trupa Auăleu prezintă Miorița

0

Teatrul Auăleu, prezintă, vineri, 17.07.2020, spectacolul “Mioriţa” în Piaţa Sf. Gheorghe de la orele 21.30. Spectacolul se adresează tuturor iubitorilor de teatru.

AUĂLEU este o antrepriză teatrală autonomă înființată în 2005 în garajul și curtea unei case la periferia artei și a orașului Timișoara. În 12 ani de existență, trupa a jucat în case părăsite, bodegi, cluburi, beciuri, sub poduri, în corturi militare, piețe, hoteluri, scene improvizate, parcuri.

Auăleu luptă să își păstreze demnitatea, se străduie să nu trădeze teatrul, scopul, principiile sale și rațiunea de a exista a unui spectacol pe o scenă.

Spectacolele Auăleu sunt un mix de teatru, concert, lirică, cabaret-noir, circ, musical, animație, basm și tragi-comedie pe texte proprii și se situează la granița dintre rânjet și surâs, toate având în comun o estetică a derizoriului proprie trupei.

Distribuţia piesei “Mioriţa” este următoarea : Ionuţ Pîrvulescu, Ioan Codrea, Armand Iftode, Christine Cizmaş, Norbert Lovasz, Sol Faur, Ovidiu Mihaiţă, Muzica : Sol Faur
Măști: Aura Bălănescu, Ligia Seculici.
Costumele, Scenografia și Luminile: Auăleu, Coregrafia: Costa Tovarnisky
Grafica: Lucian Popovici
Înscenarea: Ovidiu Mihaiţă.
Accesul se va face pe baza de înscriere pe pagina Evenimente Primăria Timișoara, în limita celor 100 de locuri disponibile.

Filme clasice în aer liber la Timișoara. Accesul se face pe baza de invitație

0

Timp de două weekend-uri, în Piața Libertății din Timișoara, vor avea loc proiecții de filme, în aer liber, iar doritorii trebuie să se înscrie din timp la eveniment. Acestea vor avea loc în perioada 10-11 iulie și în 7-8 august, de la ora 20:30.

Spectatorii vor purta mască și vor sta obligatoriu pe scaune, în caz contrar, vizionarea va fi întreruptă. La intrare, se va face testarea epidemiologică. Accesul invitaților cu locuri pe scaune (rezervate prin înscriere) se va face strict în intervalul orar 19.00 – 20.00 al fiecărei seri de film. După ora 20.00 locurile neocupate vor fi oferite celor interesați, pe baza unei înscrieri la fața locului și a testării epidemiologice. Serile de film încep la ora 20:30 cu un intro făcut de Irina Margareta Nistor.

Seria evenimentelor începe cu două titluri clasice : Casablanca din 1942 și varianta din 1981 a filmului Poștașul sună intotdeauna de două ori.

În serile din august, se vor proiecta Secretele din Brooklyn (2019), un film noir, cu Edward Norton, Alec Baldwin, Willem Dafoe şi Bruce Willis, radiografiat de un specialist din Serviciul de Analiză Comportamentală al IGPR și o Jaf cu stil (2017), cu Michael Caine, Alan Arkin, Matt Dillon și Morgan Freeman.

Biletele în limita a 500 de locuri, se vor putea obține gratuit, pe bază de înscriere pentru fiecare film pe link-urile de mai jos:

Înscrieri Casablanca 10 iulie 2020:

Înscrieri The Postman Always Rings Twice 11 iulie 2020:

Înscrieri Motherless Brooklyn 7 August 2020:

Înscrieri Going in Style 8 August 2020: .

Povestea omului de afaceri din Banat, care a investit milioane de euro într-un proiect pe care acum îl donează statului

0

Milionarul Romeo Dunca este cel mai important investitor în turism într-un judeţ care are un potenţial enorm, însă care bate pasul pe loc în privinţa dezvoltării.

Caraş-Severin, cu Munţii Banatului, este cel mai verde judeţ al ţării, cu patru parcuri naţionale, păduri seculare şi peisaje de o frumuseţe fabuloasă. Nici măcar românii nu au ajuns să cunoască adevărata frumuseţe a acestei zone pentru că administraţiilor locale şi judeţene nu le-au fost de ajuns cei 30 de ani să pună la punct infrastructura. Romeo Dunca încearcă de 15 ani să dezvolte un mega proiect în jurul Muntelui Mic.

A investit mai multe milioane de euro, într-un domeniu schiabil care este aproape de ceea ce există şi în ţările mai dezvoltate, însă nu e nici măcar jumătate din ceea ce vrea Dunca să facă. Spune că s-a lovit de imobilitatea statului, de conducători corupţi care nu au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă că pentru acest judeţ singura carte câştigătoare este turismul.

„Cartea turismului este singurul as pe care îl are judeţul ăsta. Noi am avut industrie, în urmă cu 150 de ani am fost cei mai tari. Pe zi ce trece, progresul ne-a lăsat de căruţă, am tot rămas în urmă. Au fost câteva momente, pentru că domeniile Reşiţa, uzinele de aici au fost un punct de referinţă al economiei şi industriei, putem spune chiar mondiale. Lucrurile astea s-au pierdut, nu au fost întreţinute cum trebuie. Ca să excelezi în industrie trebuie să excelezi şi în politică şi să ai mai multe. Nu ajunge doar să ai un oraş unde să ai investiţie şi să ai meseriaşi buni, nu e de ajuns. Clasa politică compromite tot avantajul ăsta pe care l-am avut de la înaintaşi. De asta nici nu trebuie să ne focusăm pentru a învia mastodonul de oţel, toxic, poluant, făcător de fum şi de mizerie. Trebuie să păstrăm în limitele controlabile şi ale unui minim necesar industria aceasta, pentru că nu se poate fără ea, mai ales că acolo s-au construit toate turbinele din România şi avem nişte lucruri pentru care merită ca Guvernul să facă totul să le administreze şi gata. Ne concentrăm pentru ceea ce contează, pe ceea ce este bogăţie şi valoare şi se poate transpune în bani, cu un efort minim şi cu un consum energetic minim şi cu o poluare minimă. De asta este turismul cartea pe care eu mizez şi voi miza întodeauna”, spune Dunca.

Involuție în turismul din Caraș-Severin

Dunca susţine că, în loc să se dezvolte turismul în această zonă, lucrurile au involuat din cauză că legea nu este aplicată şi fiecare face ce doreşte. Bănăţeanul dă ca exemplu distrugerile care cresc de la an la an. Se referă chiar şi la practicanţii de enduro, care s-au înmulţit extrem de mult şi nu mai ţin cont de nicio regulă şi brăzdează muntele transformând păşunile în nişte zone pline de şanţuri şi gropi.

„Din 2005, activez în acest domeniu. Lucrurile au involuat ca şi potenţial, pentru că noi cu toate activităţile nu facem decât să ştirbim şi să subminăm acest potenţial, chiar dacă pe alocuri există oameni sau companii, care ne binecuvântează cu muncă şi reuşesc să protejeze toate aceste frumuseţi, în rest suntem cu plugul peste tot. Avem un loc frumos şi intrăm şi îl distrugem, fără un urbanism decent şi cu legi aiurea, cu relaţii şi pile, reuşim şi compromitem un loc natural frumos. Avem poieni, păduri seculare, intrăm cu taff-ul în ele. Vânatul îl distrugem doar din plăcerea unor oameni bolnavi, păşunile montane şi peisajul montan îl măcelerim cu roţile jeep-urilor şi motocicletelor. Noi, în fiecare zi, avem o luptă asiduă, care se amplifică, cu ajutorul reţelelor de socializare, de a distruge tot ce este natural şi frumos. Pentru că un nebun merge cu motorul, pune poze, văd alţii 100 şi vin, natura nu mai poate să suporte atâtea. Noi măcelerim totul în jurul nostru, încet şi sigur. Din punctul asta de vedere mergem în jos. Şi eu am fost motociclist, e adevărat, doar că pe vremea aceea eram forte puţini care brăzadam munţii. Doi, trei! Eu nu am nicio problemă să recunosc asta. De aceea, ceea ce eu spun trebuie ţinut cont, pentru că eu ştiu ce vorbesc. Pe vremea când mergeam eu, natura ne-a putut asimila pentru că nu devenise asta un fenomen de masă. A plouat, nu am mers! Dar nemţii, austriecii nu ţin cont de asta. Ei vin programat, au patru zile, nu conteză cum e vremea, nu contează ce distrugeri fac, trag să vadă tot.”, afirmă investitorul.

Romeo Dunca spune că, atunci când s-a apucat să investescă pe Muntele Mic, la baza deciziei sale a stat şi faptul că îşi dorea ca oamenii să poată să ajungă civilizat şi să se bucure de frumuseţi la care nu aveau acces decât în condiţii extreme: pe motociclete sau autoturisme de teren.

„Dorinţa de a face proiectul, pe Nedea şi pe Muntele Mic, de aici a pornit, acum 14 ani. Din teama că se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum. Am vrut să dau alternativa unui om civilizat, încălţat în tenişi, să ajungă pe Muntele Mic şi să vadă aceste frumuseţi, într-un loc unde nu se poate ajunge decât cu motocicleta. Aducând peisajele astea la posibilitate omului simplu nu mai e nevoie să mai călărească motocicleta să ajungă acolo. Păi cine s-ar duce pe Nedeea cu motocicleta, dacă acolo ai putea să ajungi civilizat stând în cur pe scaun sau mergând pe potecă în tenişi. Care e impactul, pentru că targhetul şi motivaţia sunt aceleaşi, de a vedea ceva frumos. Se pot găsi variante, pentru că şi sportul ăsta motorizat are atâţia fani, dar se poate desfăşura civilizat, în anumite limite. Trebuie nişte lucruri foarte clar stabilite pentru că fenomenul este scăpat de sub control, pentru că ceea ce se întâmplă aici nu se întâmplă niciunde în lume. Nu există ţări în care poate să năvălească oricine, să facă ce vrea şi să nu existe niciun control, deşi legislaţie există. Vina e a autorităţilor şi a lipsei noastre de educaţie, de înţelegere a naturii. Educaţia se face şi în urma faptului că dacă nu respecţi legea o să primeşti amendă. Şi nemţii sunt foarte educaţi la ei, în Germania, dar aici rup păşunile într-un fel în care nici nu vă închipuiţi”, povesteşte Dunca.

Muntele Mic putea să fie cea mai dezvoltată stațiune din România

Milionarul bănăţean spune că dacă administraţia locală şi judeţeană l-ar fi sprijinit în proiectele sale, în momentul de faţă, zona Muntelui Mic ar fi găzduit cea mai dezvoltată şi modernă staţiune turistică din România, unde el şi alţi investitori ar fi cheltuit deja peste 500 de milioane de euro. „Toate proiectele mele ar fi fost gata, dacă eram lăsat să fac ceea ce mi-am propus. La final ar fi arătat aşa: 20.000 de locuri de cazare în jurul acestui munte. 2500 la Muntele Mic, 2500 la ieşirea din Borlova, 2.000 de la Borlova pe toată valea, până la şoseaua de centură a Caransebeşului, 10.000 la Poiana Mărului şi încă vreo trei – patru mii până la Zăvoi, în jos. Asta era baza de cazare a zonei turistice de vară şi de iarnă. Pentru că asta e foarte important, staţiunea Muntele Mic-Poiana Mărului şi Nedeea era gândită ca un întreg. Nu există succes, dacă nu există turism de patru anotimpuri. Aceste 20.000 de locuri de cazare înmulţite cu 24 de mp pe un loc, care sunt normele la patru stele, ori 1.000 de euro pe metru pătrat, faceţi nişte calcule şi o să vă speriaţi. Vă spun că ajungeţi la aproximativ 500 de milioane de euro, care ar fi fost investiţia în zonă pentru realizarea structurilor de cazare, plus celelalte: SPA-uri, restaurante, mai vreo 200 de milioane. Deci erau vreo 700 de milioane, care ar fi fost aduşi în zonă. De aici, comunităţile locale extrăgeau 1,5 la sută pe an, impozitul pe construcţii. La această infrastructură de cazare venim cu un grad de acoperire de 40 la sută, să zicem, ceea ce la 100 de euro pe zi de turist care ajungea în zonă, în care intră combustibilul ce îl pune în maşină, tichet de schi, cazarea, masa, taxa de parc etc, o să vedeţi că se ajunge la sute de milioane de euro pe an bani intraţi în zonă. De aici statul ar lua 19 la sută TVA, plus încă vreo 25 la sută celelalte taxe. Judeţul Caraş-Severin ar lua peste 100 de milioane de euro pe an, taxe directe din activitatea de aici. Dacă adunaţi sumele aste erau cât toate pădurile judeţului Caraş, tot o dată la trei ani le aveai în buzunar. Cam asta este dezvoltarea şi pe asta trebuie să mizeze”, crede investitorul bănăţean.

Dunca e de părere că statul trebuie să stabilească priorităţile şi în cazul Caraş-Severinului ar trebui să declare prioritate naţională dezvoltarea turismului.

„E simplul! Statul vrea bani, dezvoltare durabilă şi respectarea legii, asta trebuie să facă. Statul trebuie să se păzească de cei care distrug, de cei care fură, de cei care nu plătesc taxe şi impozite. E atât de simplu. Statul, în primul rând ar trebui să înţeleagă ce trebuie făcut şi să creeze cadru legislativ pentru asta. Adică zona asta trebuie să o ia sub lupa lui şi să spună prioritatea naţională e dezvoltarea turismului, pe asta trebuie să meargă toată lumea. Muntele e al judeţului Caraş-Severin, dar judeţul e al ţării şi atunci e interes naţional aici. Munţii ăştia ar trebui luaţi de stat, din mâna tuturor cretinilor care nu înţeleg şi nu vor să înţeleagă”, afirmă Romeo Dunca.

De ce a acceptat după 30 de ani să intre în politică

După 30 de ani, în care a refuzat să aibă de-a face cu viaţa politică, Romeo Dunca a surprins pe toată lumea când a anunţat că s-a decis să-şi doneze proiectul de pe Muntele Mic Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi că s-a hotărât să candideze, sprijinit de către un partid la şefia acestui organism. Dunca spune că a făcut această alegere pentru că cei din administraţia locală nu l-au sprijinit şi nu au înţeles ce doreşte să facă.

„Asta e direcţia şi motivaţia pentru care eu am acceptat să candidez, pentru că eu vreau ca ceea ce am înţeles pe partea de agent economic şi investitor în turism şi de iubitor în natură să pun în practică şi ca administraţie locală. Pot să spun că sunt o excepţie şi pentru că nu o fac pentru bani, pentru că dacă era vorba de bani nu îmi îngropam averea în munţii. Eu ştiu ce trebuie să facă statul şi ceea ce trebuie să facă consiliul judeţean. Am decis că dacă statul şi consiliul judeţean nu au înţeles ce doresc eu să facă, vin eu la consiliul judeţean să fac, fără să mai aştept după alţii”, spune Dunca.

Milionarul bănăţean este de părere că oamenii din zonă trebuie să fie corect informaţi, trebuie să fie respectaţi prin responsabilitatea conducătorilor de a le spune adevărul şi de a fi cinstiţi faţă de ei.

„Ei sunt şi ei victime, pentru că din tăiatul pădurilor câştigul intră în foarte puţine buzunare, care nu sunt ale localnicilor. Ei sunt pierzători aici, pentru că ei de când au venit câţiva care extrag masa lemnoasă, ei pierd. Plătesc mai scump lemnul, prin pierderea pădurilor. Pentru că pădurea îşi revarsă fructul asupra oamenilor din zonă. Ea nu moare din cauza oamenilor care taie un lemn să-l pună pe foc. Pe de altă parte, noi nu trebuie să interzicem tăierile, trebuie doar ca acele 20 de milioane de metri cubi care sunt tăiate legal să fie 25 de milioane, dar să dispară şi să nu se mai taie cele 13 milioane, care acum se taie ilegal. Să nu se extragă din zonele unde pădurea este valoroasă, să se regândească toate aceste locuri, să nu se mai fure şi să se respecte legea silvică în pădure. E foarte simplu. Dezastrul ce îl vedeţi, nu e din cauza tăierilor normale, noi trebuie să vedem ce înseamnă legal şi cu aia să rămână statul şi banii aceia trebuie să intre în buzunarul statului, nu a celor care acoperă furtul. Oamenii ar trebui să înveţe şi să se uite în trecut şi să vadă că dacă lor le este rău şi că e vina lor. Pentru că cei care îi conduc sunt cei care au fost aleşi de ei şi dacă ei au ales prost, ei suferă. Dacă îi doare cum arată această zonă şi faptul că nu e dezvoltată, trebuie să iasă la vot şi trebuie să voteze altceva faţă de ceea ce a fost”, mai spune Dunca.

Omul de afaceri afirmă că nu este atât de bogat cum îl crede lumea, dar că ar avea suficienţi bani să se retragă şi să trăiască liniştit tot restul vieţii.

„Nu pot să fac asta, aşa sunt făcut. Nu am făcut nicio afacere doar pentru bani, de asta nici nu contează banii pentru mine. Am trecut prin multe, am dat direcţii la multe lucruri, dar nu sunt om foarte bogat. Sigur, am suficient să pot să trăiesc oriunde pe planetă. Important este nu câţi bani am, ci ce reuşesc să fac bun cu ceea ce ştiu. Important este ceea ce ştiu, experienţa prin care am trecut până am ajuns să am suficient ca să constant că nu e aşa important să ai bani mulţi”, mai spune Romeo Dunca.

 

Cu ce bucate alese sunt așteptați turiștii în Clisura Dunării. Rețete din bucătăria a cel puțin trei popoare

0

Turiştii care ajung în satele din Clisura Dunării trebuie să ştie că aici se pot bucura de multe feluri de mâncare deosebite. Gastronomia românilor s-a combinat cu cea a sârbilor care trăiesc pe aceste meleaguri şi scoate la iveală ce e mai bun la aceste popoare.

Corneliu Martin, preşedintele Asociaţiei Turistice Dunărea Moldova Nouă şi ghid turistic în Clisura Dunării, spune că întotdeauna mesele sătenilor din clisură sunt încărcate de bunătăţi. „Turiştii pot să descopere nu numai un ţinut îmbelşugat şi elegant, cosmopolit şi cu splendide tradiţii, ci şi o bucătărie opulentă, asemănătoare celei transilvane, cu unele particularităţi: sosuri şi ciorbe îndulcite, pilafuri drese cu verdeţuri şi paprika. Iar vinurile sunt, de asemenea, abundente şi deosebite, iar unele chiar unice de-a lungul Dunării. La Moldova Nouă, predomină vinul roşu şi cel alb (viile Radimna, Liubcova)”, spune Martin.

Ghidul bănăţean vorbeşte despre influenţele străine care fac gastronomia zonei atât de bogată.

„Bănăţeanul nu este pretenţios, el doreşte doar să aibă o masă bogată, să fie multe puse la un loc, din belşug, să nu lipsească nimic, iar gustul să fie cât mai natural. Aici, în zonă, s-au perindat diverse naţii şi popoare, în care totul este împrumutat, influenţa germană, maghiară şi sârbească sunt atât de puternice, nu doar că au influenţat bucătăria românească din Banat, dar şi bucătăria din Banat le-a influenţat pe celelalte. Dintre reţetele culinare în zona Moldova Nouă – Clisura Dunării avem supa (zupa) cu tăiţei, cremeş, găluşte cu prune, langoşi, papanaşi, preparate din peşte, preparatele specifice sărbătorilor de iarnă şi cele pascale”, povesteşte Corneliu Martin.

Bucătăria sârbească nu este nici ea nelipsită din Clisura Dunării, aceasta fiind reprezentată de preparatele din peşte şi o vestită ciorbă de peşte. Tot de la sârbi vine şi Gibanica o prăjitură cu brânză dulce şi ouă, răspândită şi adaptată apoi în aproape toată Clisura Dunării.

Umplutura pentru Gibanica poate conţine spanac, carne, urzică, ceapă şi cartofi. Aşa că mai aveţi încă un argument, pe lângă frumuseţea naturală a zonei, să faceţi cât mai repede o vizită pe Clisura Dunării.