S-a deschis singurul restaurant tradițional cehesc de la noi din țară. Acesta se află în Eibenthal, Mehedinți. Momentan, restaurantul funcționează doar în weekenduri.
„În weekenduri deschidem Restaurantul cehesc din Eibenthal! Puteți degusta în mod regulat delicatesele noastre preparate în singurul restaurant cu mâncare cehească din România, doar in satul Eibenthal! Aceste bunătăți tradiționale le puteții servi cu o bere la draft, apoi vă puteți bucura din plin de soarele primăverii, făcând o plimbare in jurul satului nostru cehesc. Vă invităm să experimentați viața compatrioților cehi și să susțineți acest proiect în acest moment dificil!”, arată proprietarii.
În extremitatea sudică a judeţului Mehedinţi, în Munţii Banatului, trăieşte cea mai mare comunitate de cehi din România. Eibenthalul s-a înfiinţat în anul 1827, în timpul celui de-al doilea val de colonizări cu cehi, care avea ca scop colonizarea zonei de frontieră a Imperiul Austro-Ungar, în special din raţiuni militare. Zona Porţilor de Fier a fost vizată în mod special, Eibenthalul fiind unul dintre cele câteva sate de „pemi” (locuitori ai Boemiei) care s-au înfiinţat în zonă în această perioadă. Majoritatea coloniştilor au venit din Plzeň, Klatovy (din aceste două localităţi erau şi mulţi etnici germani printre colonişti, dar cu timpul aceştia s-au deznaţionalizat şi au adoptat limba cehă), Čáslav şi Beroun. Ocupaţiile lor de bază erau exploatarea lemnului şi mineritul. Aceste două ramuri au constituit principalele surse de venit pentru locuitorii din Eibenthal.
În ultima perioadă însă, Eibenthalul a cunoscut un puternic declin, datorită condiţiilor economice nefavorabile de după revoluţia din 1989, a migrării tinerilor spre oraşe şi în Cehia, şi în consecinţă a îmbătrânirii rapide. Dacă în anul 1934 aici locuiau circa 600 de persoane, în anul 2000 mai erau 302 locuitori, iar în prezent sunt și mai puțini.
Eibenthal a devenit celebru în presa din România pentru că aici nu se fură nimic, niciodată. Povestea cea mai cunoscută despre satul de cehi este cea a mașinii cu pâine care vine de trei ori pe săptămână de la 20 de kilometri distanţă din Şviniţa. Potrivit unui obicei local, oamenii îşi agaţă plasele cu banii pentru pâine pe stâlpii din faţa caselor, iar şoferul potrivit indicaţiilor din bileţele lasă pâinea, şi după caz, şi restul de la bani în plase. În 2006, la 7 august, un accident produs la Exploatarea Minieră Baia Nouă, în urma căruia au murit doi localnici din Sviniţa şi Eibenthal, a schimbat destinul celor care au mai rămas pe aceste meleaguri.
Dacă până atunci principala activitate economică era extracţia cărbunelui, acum oamenii se ocupă doar cu agricultura. După 1995, guvernul Cehiei a acordat sprijin satului de pe Clisura Dunării printr-o serie de iniţiative în beneficiul comunităţii locale: a fost deschisă o şcoală, purtând numele lui Alois Jrasek, clasic al literaturii cehe care a scris despre satele din Clisura Dunării, şoseaua a fost asfaltată şi a fost inaugurată o centrală telefonică digitală.
Cristina Apostol are 28 de ani, este arhitectă absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, iar în prezent face parte din nucleul de bază a activității HerculaneProject. Încă din 2017, împreună cu echipa Asociației Locus a reușit să crească de la an la an unul dintre cele mai vizibile și apreciate proiecte dedicate patrimoniului arhitectural național.
Blidariu Patricia-Andrada are 27 de ani și este absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica din Timișoara. În urma cu aproximativ 3 ani, împreună cu alți 4 colegi punea bazele Asociației Locus ca membru fondator.
