sâmbătă, august 29, 2026
Acasă Blog Pagina 386

Un tânăr din Banat a pus pe picioare o afacere profitabilă, valorificând laptele de măgăriţă

0

Un tânăr  din Banat, de la confluenţa judeţelor Caraş-Severin cu Timiş, pe raza comunei Găvojdia, localitatea Sălbăgel a pus bazele unei ferme de măgari. 

O investiţie serioasă, care la niciun an de la înfiinţare începe să dea primele semne de eficienţă. Andrei Cut din Lugoj este cel care a pus bazele acestei ferme, nu a avut nici studii de specialitate şi nici experienţă zootehnică, dar a acumulat lucrând câteva luni la o fermă din Austria şi informându-se temeinic despre creşterea asinilor şi beneficiile laptelui acestora. Deşi există puţină informaţie despre creşterea măgarilor în România, perspectivele de piaţă l-au convins.

„Am fost 6 luni în Austria şi lucrând acolo la o fermă, tot printre animale, mi-am zis că în străinătate e greu, nu e de mine şi să încerc să fac ceva aici în ţară. Şi cu banii adunaţi, am revenit acasă, am studiat înainte, am citit foarte mult despre creşterea măgăriţelor şi despre beneficiile laptelui acestora şi într-o săptămână mi-am cumpărat prima măgăriţă. Am începu să beau laptele, să văd ce gust şi ce efecte are şi aveam câte un client, doi pe săptămână, mergea destul de rău, dar aşa este la început. În timp au crescut cerinţele, am ajuns la 8-9 litri pe săptămână, şi am început să mai achiziţionăm”, povestește Andrei.

A început cu o singură măgăriţă, a cumpărat mai multe exemplare pe parcurs, din Sibiu, de pe Ţarcu, din mai localităţi cărăşene şi a început să extindă ferma, ajungând în prezent la 23 de capete. Asinii sunt găzduiţi în două grajduri şi primesc ca hrană un meniu diversificat compus din cereale, fructe şi legume bio.


„Din Sibiu am luat o măgăriţă cu pui, din Caraş-Severin de la Glimboca, o alta, de pe Ţarcu, alte trei exemplare şi aşa uşor uşor am ajuns la un efectiv de 23 de capete, din care 19 măgăriţe şi 4 măgari. Nu este foarte simplu să obţi aşa de mult lapte ca de la o vacă, spre exemplu, cu toate că din punct de vedere al alimentaţiei, cantitatea de furajare este aceeaşi, adică o măgăriţă consumă ca o vacă, dar măgăriţa produce aproximativ 800 de grame de lapte pe zi şi o vacă, între 12-15 litri, oamenii însă nu înţeleg acest lucru şi ne confruntăm şi cu păreri pozitive, dar şi negative

Pentru desfacere avem pagina de socializare „The Donkey Farm” unde postăm zilnic atât imagini cu laptele, cât şi cu măgarii, locul de păşunat, furajele, iar doritorii ne contactează, lansează comanda şi personal livrăm în fiecare marţi şi vineri în Reşiţa unde momentan avem cele mai multe comenzi”, spune Andrei Cut .

Laptele de măgăriţă, cel mai scump de pe piaţă, e la mare căutare. 100 de lei litrul garantează rentabilitatea investiţiei. Andrei Cut preia comenzile pe internet, pe pagina de socializare a fermei şi livrează personal laptele beneficiarilor, iar cerinţele cele mai mari vin chiar de pe piaţa cărăşană, din Resita, între 8 şi 9 litri pe săptămână.
Gerhard Chwoika

Uica Mihai vă invită să-i dați o mână de ajutor la „Atlasul culinar al Banatului”

0

Cunoscutul bucătar bănățean Uica Mihai are un nou proiect, în care cere și sprijinul celor care îl urmăresc.

„Dragii mei, de un an de zile am început să adun material pentru ATLAS CULINAR AL BANATULUI, o lucrare la care țin foarte mult și sper să devină cartea mea de căpătâi. Am colindat cu TVR în doisprezece ani, mai mult de 200 de localități din Arad, Timiș, Caraș, Mehedinți și Hunedoara și am adunat peste 500 de rețete autentice. Dar cartea aceasta nu va fi doar o carte de bucate ci chiar un atlas, care va cuprinde o împărțire pe zone etnografice, tradiții, obiceiuri, particularități ale graiului, portrete de personalități și multe alte amănunte care să cuprindă și să oglindească sufletul adevărat al Banatului”, arată Uica Mihai.

Bucătarul bănățean  a creat un grup pe Facebook, unde îi invită, pe cei care doresc, să se înscrie și să-l sprijine.

„Aș fi prea înfumurat și prea copilăros să îmi închipui că pot căra de unul singur în spinare, o asemenea carte. Voi colabora cu Muzeul Satului Bănățan, cu TVR Timișoara, Radio Timișoara, cu domnul Ștefan Popa Popas și cu toți cei care vor să sprijine acest act de dragoste pentru Banat. De aceea apelez la voi, că sunteți mulți și dragi mie, să mă ajutați contribuind cu rețete, povești ale locului de baștină, tradiții, obiceiuri și orice lucru interesant care poate da greutate cărții. Am creat un grup special pentru a comunica: Atlas culinar bănățean și vă invit să vă înscrieți, să putem comunica și să postați ceea ce credeți de cuvință”, spune Uica.

„De sabie sau de ștreang”. Cum erau pedepsiți tâlharii și hoții din Banat în trecut

0
FOTO britannica.com

Muzeograful Oliver Gaidoș, angajat al Muzeului de Istorie și Etnografie din Lugoj publică pe pagina sa de Facebook un episod aparte din viața cotidiană a bănățenilor din secolul al XVIII-lea, marcată de aplicarea cu regularitatea a pedepsei capitale.  Oliver Gaidoș indică ca și sursă „Cronica călugărilor minoriți din Lugoj”, care abundă în informații privind pedepsele aplicate tâlharilor și criminalilor care acționau pe drumurile de poștă atacând diligențele.

„Măsurile social-economice implementate de autoritățile austriece în Banat (colonizări, sistematizarea localitaților, apariția manufacturilor etc.) și persistența conflictelor cu turcii pe toată durata secolului al XVIII-lea au contribuit la menținerea unei stări generale de nesiguranță, resimțită de locuitori. În aceste condiții strictețea legii, cu toate reminiscențele ei medievale, pare să fi fost necesară pentru păstrarea ordinii publice. Odată cu instaurarea administrației habsburgice în Banat (1718) au fost aplicate prevederile Codului Penal Austriac (1707).

În 1769 acesta a fost înlocuit de faimosul Cod Penal Terezian care a reglementat utilizarea torturii (prezența medicului și a judecatorului), desfășurarea rechizitoriului și instruirea personalului (călăul și asistenții). Pedepsele capitale au fost date pentru următoarele delicte: crimă, tâlhărie (prejudiciul peste 25 guldeni), sodomie, falsificare de monede, pedofilie, incendiere, trădare, lezmaiestate, blasfemie și vrăjitorie (dacă era dovedita!). Ștreangul a fost folosit cel mai des în cazul omuciderii și tâlhâriei, iar dacă faptele se dovedeau deosebit de grave atunci infractorii erau decapitați (cu sabia) sau frânți cu roata. Grupurile de tâlhari periculoși sfârșeau în ștreang, la periferia Lugojului, pe marginea drumurilor principale. Pentru a descuraja comiterea unor infracțiuni asemănătoare, autoritățile le lăsau trupurile să atârne timp de trei zile, la vedere. Traversând Lugojul în 1782, călătorul german Cristopher Seipp a rămas înmărmurit când a vazut că pe drumul Făgetului, în partea dreaptă <<se întind pe un rând, opt până la zece roți de tortură, fară a mai pune la socoteala furcile de spânzurători și alte lucrări asemănătoare.>>”, arată istoricul lugojean.

Gaidoș relatează că odată cu încorporarea Banatului la Regatul Ungariei (1778) jurisdicția penală din nou-înființatul comitat Caraș va reveni tribunalului din Lugoj. Pentru adăpostirea instituțiilor comitatense au fost ridicate în Lugoj mai multe edificii în cvartalul mărginit astăzi de Străzile I. Creangă, F. Barbu, A. Șaguna și Piața Victoriei. Din ansamblul Curiei Comitatului Caraș reținem construcțiile ridicate în secolul al XVIII-lea: clădirea administrației districtuale pomenită în 1735, utilizată între 1779-1859 ca sediu de prefectură, respectiv tribunal regal până la demolarea ei în 1902 (pe acest loc s-a edificat administrația financiară -actuala primărie), magaziile erariale, grajdurile și clădirea închisorii. Perpendicular, pe aceasta, cu frontul spre piața târgului, a fost înălțată noua prefectură, cu două etaje, între 1843-1859.

„Deși au mai existat spații de detenție în Lugoj, cum sunt celule din vechea primărie (1828), închisoarea comitatului (Gefängniss, Strafanstalt; börtön, fogház) a fost des pomenită, aici fiind închiși atât deținuții de drept comun, cât și criminalii, tâlharii sau incendiatorii. O parte din execuțiile individuale, în speță cele ale infractorilor care nu erau din localitate, au avut loc în curtea închisorii. Sentințele judecatorești au fost îndeplinte de călau (Henkel, Scharfrichter, Hóher) asistat de două ajutoare. Dacă în secolul al XVIII-lea gâdele încă purta hainele specifice de culoare roșie sau verde, la mijlocul secolului al XIX-lea acesta a îmbrăcat haine sobre, negre. Călăul, remunerat în secolele anterioare după fiecare execuție, treptat devine un angajat al statului. În 1854 salariile personalului angajat la închisorea districtuală din Lugoj (Voievodina Sârbească și Banatul Timișan) erau următoarele: călăul (200 fl.), caporalul (114 fl.) și 20 de panduri (polițiștii plătiți fiecare cu 96 fl.). Decretul din 15 mai 1814 a impus execuția osândiților prin spânzurare. Nobilii și femeile au fost exceptați de la această regulă, metoda de execuție rămânând până în 1848 decapitarea, considerată demnă și rapidă. Matricolele bisericii ortodoxe din Lugoj consemnează faptul că în 14 feb. 1839 <<Antița, muerea lui Gheorghe Curuț>>, țărancă din Răchita, a fost condusă de Pavel Maniu, paroh din Lugoj, la locul de execuție și apoi i s-a tăiat capul. Un caz aparte a fost înregistrat în 1853 când, în lipsa călăului, osânditul a fost împușcat în curtea închisorii din Lugoj”, arată Gaidoș.

Tânărul istoric lugojean mai scrie că sub influența gândirii umaniste legiuitorii maghiari, în frunte cu Csemegi Károly, autorul noului Cod Penal adoptat în 1878, au restrâns aplicarea pedepsei cu moartea la două infracțiuni: omor deosebit de grav și infracțiuni îndreptate asupra statului și suveranului.

„Au fost interzise execuțiile publice, iar cele mai multe sentințe de condamnare la moarte au fost înlocuite cu executarea unor ani grei de închisoare. Clădirea închisorii a fost utilizată în acest scop până în 1901 când a fost inaugurat Palatul Justiției, prevăzut cu o închisoare proprie. Astăzi ne amintesc de curtea comitatului doar platanii bătrâni de aproape 250 de ani și clădirea prefecturii transformată în centru comercial! Parcul Prefecturii a fost izolat între ziduri până la începutul anilor ‘50, publicul având acces doar în timpul zilei. La începutul anilor ’70 autoritățile comuniste au demolat șirul de case de pe Str. A. Șaguna împreună cu închisoarea veche a comitatului. În temnițele sale, aflate la subsol, au fost închiși membrii Societății secrete “Constituția” în 1831 și Eftimie Murgu în luna septembrie 1841. În colecția Muzeul de Istorie din Lugoj se află o pereche de cătușe de picioare recuperate de la închisoarea cu pricina. Regretatul profesor Simon István a reușit să fotografieze clădirea înainte să fie pusă la pământ”, spune Oliver Gaidoș.

Turul prin Timișoara, despre libertate și sacrificiu, pe care niciun român nu ar trebui să îl rateze

0

Un nou val de tururi ghidate prin Timișoara sunt programate pentru finalul acestei luni, de această dată tematica fiind tocmai Revoluția de la Timișoara, locul din care a pornit reforma în România în 1989. Turul are loc pe 28 noiembrie, începând cu ora 11 dimineața.

Din cauza contextului epidemiologic, prezența la acest tur este condiționată de înscrierea prin intermediul formularului Google (https://forms.gle/xvC6NPfRqo9EadMs9). La fiecare tur, vor putea participa maximum 15 persoane care vor primi echipament audio guide.

LOC DE ÎNTÂLNIRE: Piața Maria, reper – statuia Fecioarei Maria

TRASEUL: turul pietonal pleacă de la Biserica Reformată din str. Timotei Cipariu, locul de unde a început Revoluția, la 15 decembrie 1989. Vom face astfel o incursiune în istoria recentă a orașului, străbătând Piața Victoriei, Piața Sf. Gheorghe, pentru a încheia cu vizita la Muzeul Memorialul Revoluției, unde vom viziona filmul despre Revoluția din Timișoara.

Ghidul turului are în dotare o tolbă plină de informații și povești, pe lângă experiență, atestat și un pic de umor. Dar și echipament audio guide, astfel că turiștii se vor bucura de audiția de înaltă calitate, păstrând, în același timp, distanța.

Descoperă Timișoara este un proiect realizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Timișoara, prin intermediul programului cultural prioritar „Timișoara. Capitală Europeană a Culturii 2021”.

Detalii despre eveniment găsiți aici.

sursa foto: arhivă

Păstrăv, gătit ca la restaurantul de lângă Cascada Bigăr. Chef Marian vă spune toate secretele

0

Dacă sunteți în căutarea unei rețete de gătit păstrăvul, vă recomandăm una din Banatul de Munte. Chef Marian Popovici a gătit păstrăv proaspăt, la Restaurantul Bigăr. Marian vă arată cum e gătit peștele și ce ingrediente folosește.

În vara și toamna acestui an, păstrăvul cu mămăliguță a fost vedeta meniului de la restaurantul de lângă Cascada Bigăr.

Foarte mulți turiști i-au cerut bucătarului rețeta. O găsiți în clipul de mai jos.

 

Cultură, istorie, dar și vinuri, clătite și trandafiri, printre cuvintele care definesc cel mai bine judeţul Timiş

0

Cuvintele „cultură” şi ”istorie” definesc cel mai bine judeţul Timiş, iar personalităţile locale cele mai cunoscute la nivel naţional sunt Herta Muller şi Traian Vuia, arată un studiu efectuat în vederea identificării viitorului brand turistic al judeţului. Aspectele au fost stabilite în urma unor dezbateri la nivelul judeţului şi în plan naţional lansate în septembrie de Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Timiş.

„Cultura, tradiţiile şi obiceiurile locale, festivalurile şi evenimentele fac din Timiş o destinaţie culturală de top – este un lucru susţinut de 43,8 % dintre timişenii chestionaţi şi de 58,8 % dintre respondenţi la nivel naţional. Comisia consideră, ca şi aproximativ 50% dintre firmele naţionale de incoming, că printre atuurile turistice ale judeţului se numără podgoriile, berea, folclorul şi gastronomia”, spune directorul executiv al Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Timiş, Delia Barbu.

La capitolul personalităţi din Timiş, pentru locuitorii judeţului adevăratul erou este Traian Vuia, în timp ce subiecţii consultaţi la nivel naţional au situat-o pe locul I pe laureata Premiului Nobel pentru Literatură (2007), Herta Muller, urmată de Ioan Holender şi de Traian Vuia.

Gustul reprezentativ pentru judeţ este considerat a fi cel al vinurilor şi al berii locale, urmat de cel al plăcintelor şi clătitelor (pe locul I în preferinţele partenerilor naţionali). La capitolul miros, au fost preferaţi unanim trandafirii, urmaţi de liliac şi tei.

În ceea ce priveşte muzica, pe locul I a fost ales rock-ul, cu focalizare puternică pe grupul Phoenix, urmat de muzica clasică.

„Unanimitatea generală a fost la alegerea caracteristicii timişeanului, considerat multicultural şi deschis/ tolerant (open minded), iar Revoluţia din 1989 este de departe simbolul considerat definitoriu pentru întregul judeţ. Mai bine de jumătate dintre partenerii români din turism consideră oferta turistică a judeţului ca fiind una variată, cele mai bune produse turistice fiind considerate turismul cultural, gastronomic şi viticol, Business travel şi turism activ şi de aventură. Partenerii din ţară au aprecieri şi pentru anumite Circuite turistice & tematice”, mai spune Delia Barbu.

Asociaţia pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului în judeţul Timiş a demarat în luna septembrie procesul de realizare a strategiei de brand turistic al judeţului, proces care urmează să se încheie la finalul lunii noiembrie. Această strategie va ajuta la creşterea vizibilităţii Timişului pe piaţa turistică naţională şi internaţională, la selectarea publicului ţintă potrivit şi a unui stil adecvat de comunicare şi promovare pentru Timişoara 2023.

 

Douăzeci de studenți s-au oferit voluntari la cel mai solicitat spital din vestul țării

0

Douăzeci de studenți ai Universității de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” Timișoara se alătură luptei medicilor împotriva COVID 19. Voluntarii sunt din anii terminali ai UMF și au răspuns solicitării specialiștilor de la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Victor Babeș Timișoara pentru a-i ajuta la înregistrarea, testarea și triajul pacienților infectați cu noul coronavirus. Ei vor lucra în ansamblul modular amenajat în curtea unității sanitare la începutul acestei săptămâni.

“Ei vor învăța absolut tot ceea ce au nevoie să știe pentru a face triajul bolnavilor, pentru a completa acte, pentru a vorbi cu pacienții. Mai avem încă 15 colegi în așteptare, asta dacă va mai fi nevoie de suplimentarea numărului de voluntari. Sperăm să îi degrevăm astfel pe medicii de aici de activitățile acestea de triere a bolnavilor SARS COV 2”, spune Lieb Catarina, președinte Societatea Studenților în Medicină Timișoara.

Astăzi, în prima zi, studenții au fost instruiți cu privire la modul în care trebuie să se echipeze și să își dea jos costumul de protecție și au aflat ce vor face începând de mâine în zona de triaj a spitalului, acolo unde ajung pacienții transportați cu ambulanțele.

“ Fiecare mână de lucru contează. Fiecare student care vine și este lângă un pacient infectat cu COVID 19, vorbește cu el, îi explică și îl ajută, este de un real folos. E foarte important să fim cât mai mulți în această luptă. Nu pot decât să le mulțumesc voluntarilor. Sunt un exemplu atât pentru colegii lor, cât și pentru tinerii din țara asta și sper ca împreună să depășim cu bine această perioadă”, spune dr.Monica Marc, medic pneumolog, coordonatorul echipei de voluntari.

“ Este puținul pe care noi, studenții, îl putem face. Ne simțim responsabili să îi ajutăm atât pe medici, sa ajutăm asistentele și mai ales să ii ajutăm pe pacienți. Nu aș fi putut să văd această situație trecând pe lângă mine și să nu fi făcut ceva”, spune Victor Vuciu, student anul V UMF Timișoara.

”Am venit pentru că ni s-a cerut ajutorul și așteptam de mult să fac acest pas. Suntem medici, vrem să ajutăm și nu putem sta deoparte”, spune Mîrc Nadia, anul V UMFT Timișoara.

Voluntarii au fost distribuiți în două grupe de câte zece personae, vor lucra în ture de câte două săptămâni, zilnic, intre orele 13.00 și 20.00 și îi vor ajuta pe medicii Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Victor Babeș Timișoara la realizarea examenului anamnezic, vor face recoltări biologice și vor înregistra și trimite date către pacienții infectați cu SARS COV 2.

 

Istoria și poveștile cartierului Elisabetin, online sau la pas prin cartier

0

Retrăiește istoria, află poveștile și călătorește în atmosfera Timișoarei vechi online sau la pas prin cartierul Elisabetin, cu ajutorul expoziției: ”Patrimoniul sub reflectoare. Cartierul Elisabetin și Netti dr. Diel – O lume într-un cufăr”

Timișorenii și nu numai, vor avea parte începând de vineri, 13 noiembrie, de o incursiune virtuală în lumea Timișoarei de altădată, îmbinând poveștile cartierului Elisabetin despre patrimoniul cultural și istoric, etniile și locuitorii de aici, cu tehnologia secolului XXI.

Spotlight Heritage Timișoara / Patrimoniul sub reflectoare Timișoara este o inițiatiăvă digitală a Universității Politehnica Timișoara, prin Centrul de eLearning și Centrul Multimedia realizată în parteneriat cu Muzeul Național al Banatului și parte a Programului Cultural Timișoara Capitală Europeană a Culturii.
Dacă anul trecut, în prim plan a fost cartierul Iosefin, anul acesta aducem sub reflector poveștile și atmosfera din cartierul Elisabetin, care vor fi redate din perspectiva lui Netti dr. Diel. Amintirile ei, extrase din fragmentele manuscrisului ”Jurnal de familie” al prof. dr. Pia Brînzeu contribuie la ilustrarea atmosferei din viața cotidiană a cartierului de altădată.

Deoarece condițiile din acest an sunt excepționale, și vernisajul va fi unul diferit.  Expozițiile dedicate cartierului Elisabetin, precum și aplicațiile online și mobile vor fi lansate în cadrul unui vernisaj virtual al expoziției „Patrimoniul sub reflectoare. Cartierul Elisabetin și Netti dr. Diel – O lume într-un cufăr” care va avea loc vineri, 13 noiembrie, ora 11:00 ONLINE.

Participarea este gratuită iar înscrierile se fac completând formularul ATAȘAT.
Gazdele vernisajului vor fi dr. ing Diana Andone și Conf. dr. ing. Florin Drăgan – Universitatea Politehnica Timișoara, Marius Cornea – Muzeul Național al Banatului și Simona Neumann – Asociația Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.

Participanții sunt invitați la un tur virtual al expoziției de la Bastionul Maria Theresia, în cadrul căreia o colecție de exponate din perioada „Belle Époque” și interbelică vor ilustra viața cotidiană publică și intimă din Timișoara veche, readus la viață printr-o cină festivă din secolul al XIX-lea denumită „masa lui Netti Diel” care reunește o serie de personaje – protagoniști ai vieții culturale din Elisabetin de altă dată, fiind martori la un dialog de epocă, multicultural printr-o narațiune a prof. dr. Pia Brînzeu.

Tot în cadrul vernisajului virtual, timișorenii sunt invitați să descopere expoziția stradală cu cele 16 panouri informative din cartierul Elisabetin alături de experții de la Muzeul Național al Banatului, care vor avea intervenții LIVE din fața punctelor emblematice ale cartierului, împărtășind povești și detalii istorice mai puțin cunoscute despre clădirile și monumente din patrimoniul timișorean.

Echipele Centrului de e-Learning și Centrului de Multimedia din cadrul UPT vor prezenta componentele digitale ale proiectului.

Spotlight Heritage Timișoara / Patrimoniul sub reflectoare este o inițiativă culturală digitală a Universității Politehnica Timișoara, prin Centrul de eLearning și Centrul Multimedia realizată în parteneriat cu Muzeul Național al Banatului, parte a Programului Cultural Timișoara Capitală Europeană a Culturii. Proiect cultural co-finanțat de Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Județean Timiș.

Patrimoniul sub reflectoare urmărește construirea de straturi multiple de memorii personale și date din istoria cartierelor, comunităților, etniilor și locuitorilor lor care vor fi prezentate digital prin aplicații inteligente și fizic în expoziție. În fiecare an, evenimentele din cadrul Spotlight Heritage Timișoara sunt dedicate unui cartier istoric diferit: Iosefin (2019), Elisabetin (2020), Fabric (2021). Proiectul face parte din Programul Cultural Timișoara Capitală Europeană a Culturii și din seria de activități dedicate aniversării primului veac de învățământ universitar la Timișoara, Politehnica 100.

Muzeul Satului din Timișoara se transformă în piață pentru micii producători din tot Banatul

0
foto: DeBanat
foto: DeBanat

Pandemia și regulile impuse fără prea multă gândire i-au pus în dificultate pe bănățenii care, timp de un an, au lucrat pământurile pentru a-și vinde bucatele la piață. Sâmbătă și duminică, 14 – 15 noiembrie, porțile Muzeului Satului Bănățean Timișoara se deschid larg pentru cei care trăiesc și trudesc în această parte de țară, într-un demers firesc, de a întinde o mână producătorilor agricoli din zona de vest a României, afectați direct de noile reglementări pandemice.

Totodată, evenimentul se adresează și timișorenilor care doresc să revadă muzeul, dar și să se aprovizioneze cu diferite produse autohtone, de calitate superioară și la prețuri rezonabile, grație oamenilor care dau sens unei vieți sănătoase și normale.

“Iată, venim în sprijinul producătorilor agricoli, dar și al celor dornici să pregătească șpaisul pentru anotimpul rece, cu două zile pe săptămână, din acest weekend și până când vremea o va permite, pentru că noi credem într-o solidaritate pragmatică – necesară acum mai mult decât oricând – și în acțiuni concrete de ajutor direct și imediat”, au explicat reprezentanții Muzeului Satului Bănățean de la marginea Timișoarei.

Piața micilor producători va fi deschisă sâmbătă și duminică, între orele 10:00 și 18:00. Intrarea este liberă.

O universitate din Banat împlinește 100 de ani de la înființare

0

Una dintre cele mai importante universități din Banat împlinește în aceste zile un secol de la înființare. Este vorba despre Universitatea Politehnica din Timișoara, care pe 11 noimebrie împlinește 100 de ani de la inaugurare.

Cum pandemia de coronavirus este în plină desfășurare, evenimentul care marchează cei 100 de ani de existență se va muta în online. Astfel, în data de 11 noiembrie 2020, la ora 11:00, când se împlinesc 100 de ani de la semnarea, de către regele Ferdinand, a Decretului de înființare a Școlii Politehnice, va fi organizat un eveniment online, dedicat celor care reprezintă Politehnica la 100 de ani: cadre didactice, personal auxiliar, dar și studenți.

În cadrul evenimentului aniversar vor avea loc lansarea imnului academic de Centenar, prezentarea mesajului rectorului în funcție, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, dar și a mesajelor foștilor rectori ai UPT, al președintelui Senatului UPT, al reprezentantului studenților, prezentarea colecției „Monografii UPT”, anunțarea filmului documentar dedicat Centenarului, lansarea emisiunii numismatice dedicate Politehnicii timișorene, mesaje din partea facultăților, a ligilor studențești, lansarea videoclipului piesei „O sută de ani” a formației RockIng (formată din muzicieni celebri, absolvenți ai UPT).

Detalii găsiți aici.