Într-un articol anterior, am vorbit despre cele mai importante obiceiuri pe care bănățenii le sărbătoresc cu sfințenie primăvara, chiar și de sute de ani. Acum, a venit vremea să trecem în revistă acele obiceiuri din Banat care se serbează la venirea verii, mai exact în zilele de trecere între primăvară și vară, în jurul Paștilor.

Este vorba despre renumitele rugi, evenimente care încă se organizează și sunt printre puținele adunări sătești care se mai pun în practică în tot Banatul. Rugile satelor românești și sârbești sunt importante ca și identitate culturală a Banatului. De obicei, oamenii plecați din sate în străinătate la muncă, se întorc acasă de rugă. Acolo, își invită prietenii și rudele din alte sate și se petrec, trei zile și trei nopți, cu mâncare bună și dansuri populare.

Rugile, prilej de ospăț regesc

Rugile bănățene au loc, în majoritatea cazurilor, după Paște, în primele câteva zile. Datele diferă în funcție de hramul bisericilor din satele în care au loc rugile. Ruga are loc în mod special conform datei sfințirii bisericii din sat, de hram sau negeie, așa cum se mai spune în unele părți din Banat. Prima “fază” a rugii constă în sosirea invitaților sau goștilor în casele gazdelor. Aici, se pune masa cu o zi înainte și se fac mâncăruri delicioase cu trei zile înainte.

Meniul de rugă tradițional începe cu o supă de tăiței de casă, pe găini neapărat crescute la curte și sacrificate special pentru acest eveniment. Supa doar așa va ieși delicioasă, va fi galbenă pe deasupra și va avea un gust de găină ca nicicare altul. 

La felul doi se servesc sarmale cu multă carne, făcute fie în foi de varză proaspătă, fie în foi de varză murată, după preferințele bucătăreselor casei. La sarmale se folosește ori zeamă de varză, ori suc de roșii pentru fierberea lor. În funcție de numărul de invitați, o gospodină serioasă nu va face niciodată sub 200 de sarmale, sau sarme, cum le zice în Banat, de rugă.

Felul principal constă în pilaf de orez cu ficat și alte organe de pui, alături de care se servesc două sau trei feluri de carne. Șnițele, friptură de porc, de miel, chifteluțe, toate sunt considerate feluri de bază pe masa de la orice rugă bănățeană. Salata verde acrită cu oțet și îndulcită cu zahăr este garnitura perfectă pentru acompanierea felului de bază.

Masa de rugă ține mult și bine, însă se termină odată cu desertul. Aici, gospodinele își arată adevăratul talent, preparând celebrele prăjituri de casă atât de îndrăgite mai ales de către oaspeții de la orașe. Felurite sunt formele și gusturile acestora, care mai de care mai delicioase. La majoritatea caselor se fac și torturi, pe lângă prăjiturile mărunte, pentru a încheia masa de rugă în stil mare.

După masă, se merge la rugă

Ruga nu înseamnă doar ospăț culinar, ci și dansuri și voie bună. Seara, după ce toți goștii s-au omenit, întreaga familie merge la ruga organizată lângă biserica din sat. Petrecerea diferă, de la sat la sat, însă în majoritatea cazurilor se organizează un început al rugii, sărbătorit printr-o horă, după care o formație de muzică populară întreține atmosfera până noaptea târziu. De obicei, rugile țin cel puțin două zile. În ultima perioadă însă, majoritatea satelor din Banat au renunțat la acest obicei și organizează rugi de o zi.

Originea rugilor bănățene pare să aibă legătură cu o sărbătoare denumită kirchweih, adusă în Banat în secolul XVIII de către șvabii coloniști. Și astăzi, această sărbătoare asemănătoare cu hramul încă mai are loc în satele unde există biserici catolice. Familiile plecate în Germania și care mai au rude în Banat revin, o dată pe an, acasă, acolo unde petrec fără încetare, de rugă, alături de rude și prieteni.