vineri, august 28, 2026
Acasă Blog Pagina 420

DISKOteca Festival revine la Timișoara în 2020 cu forțe noi și dor de vremurile din trecut

0

Anul 2019 a marcat intrarea României în rândul țărilor din Europa care organizeaza festivaluri dedicate muzicii retro cu unul din cele mai mari festivaluri de gen, DISKOteka Festival, iar în 2020 organizatorii promit că vor duce festivalul la un cu totul alt nivel.

Festivalul DISKOteka a reușit să reînvie anii tinereții, plini de sentimente contradictorii precum nostalgia, exuberanța și emoția primei iubiri. Cine nu a fredonat măcar o dată melodiile unor interpreți iubiți de toată lumea precum DJ Bobo, Technotronic sau No Mercy? Cine nu și-a dorit să poată vedea și asculta live pe acei artiști care, în anii ’80 și ’90, cucereau inimile tuturor și ale căror refrene se auzeau pe frecvențele tuturor posturilor de radio comerciale?

Muzica disco nu are vârstă. Este ritmul care place fiecăruia dintre noi, îndrăgit atât de rockeri cât și de fani ai rap-ului. Este iubită și ascultată atât de cei care trăiau, în anii ’80 șau ’90, prima dragoste, cât și de noile generații, tinerii zilelor noastre. Toate datele despre festival publicate până acum le găsiți aici.

Cine sunt oamenii extraordinari care colorează satele Banatului. Sute de voluntari se adună, repară și zugrăvesc casele bătrânilor

0

În luna iulie anul trecut, Eftimie Murgu, satul în care sunt 22 de mori de apă, unic în România, a fost luat cu asalt de mai bine de 200 de voluntari care au dat culoare fațadelor gri și deteriorate.

”Colour the Village” a pornit de la o idee foarte simplă. Încă din 2018, asociația „Acasă în Banat” anunța că în vară peste 30 de case din satul Eftimie Murgu (Rudăria) din Caraș Severin vor fi zugrăvite și reabilitate în cadrul unui proiect de anvergură în care vor fi implicați deopotrivă voluntari și locuitori ai comunei. Proiectul este unul unic în România din toate punctele de vedere. Ca perioadă de acțiune propriu zisă, prevedea doar câteva zile și coopta atât voluntari, cât și locuitorii comunei, proprietari ai caselor și administrația locală.

”Cum va arăta Eftimie Murgu după aceea? Va fi un sat colorat, plin de viață, un sat reînnoit, de care locuitorii lor vor fi mândri, iar turiștii îl vor vizita cu plăcere”, spunea la anunțul proiectului președintele asociației „Acasă în Banat”, Radu Trifan.

”În momentul în care am văzut ce forță extraordinară are o echipă care vrea să renoveze o casă ne-am gândit de ce nu am putea noi să ajutăm un sat, o comună, o comunitate întreagă, și cum am putea face acest lucru. Ne-am gândit că cel mai bine ar fi să ajutăm persoanele nevoiașe sau cu diferite probleme sociale, să le renovăm casele, în acest caz pe exterior. Ideea acestui Festival al Faptelor Bune, Color the Village, a fost de a promova zona Almăjului și a Banatului Montan, de a interveni într-o zonă cu potențial turistic, dar care mai are nevoie de ajutor.”, spune timișoreanul.

„Acasă în Banat” a considerat că pentru această comunitate fațada este importantă, pentru că este o carte de vizită, pentru că definește identitatea locului. Turiștii care vin văd acele mori și pleacă, comunitatea nu rămâne cu nimic, nu este un turism sustenabil care să producă valoare într-o zonă care are foarte mult de oferit.

”A urmat un plin proces de descoperire pentru că nu știu ca altcineva să fi făcut ceva similar. Au fost multe probleme, multe necunoscute, multe dificultăți, dar în același timp am găsit și soluții și am scos-o la capăt. Pot să spun că sunt foarte mândru de voluntarii care au muncit. Rezultatul se vede și în comunitate, e cu adevărat o satisfacție uriașă pentru noi. Cumulat am fost peste 250 de persoane, unii au venit doar o zi, dar sunt și cei care au venit câte trei sau patru zile, deci numărul de ore pe care efectiv l-au lucrat a fost foarte mare”, povestește Radu.

Asociația a făcut un apel public, unii au venit organizați, au fost și câteva companii care s-au alăturat inițiativei, însă majoritatea au fost persoane care au venit din proprie inițiativă. Toți aceștia pe lângă nucleul de voluntari mai dedicați care vin la mai toate acțiunile, în timp mulți devenind și membri ai asociației. Proiectul Color the village a fost și depus într-un concurs de proiecte și a fost printre cele opt câștigătoare din cele 103, care au câștigat o finanțare de 10.000 de euro de la un producător de bere din Timișoara, bani cu care asociația a cumpărat un microbuz. Un alt producător a făcut o donație de vopseluri, iar primarul și echipa din comună au fost foarte deschiși la tot ce a presupus proiectul, sprijinind cu logistică și cazare. Practic, voluntarii au zugrăvit fațadele și renovat fațadele acestor case, păstrând și punând în valoare elementele arhitecturale și decorațiunile originale.

”Pentru voluntari, sentimentul cel mai frumos a fost la final, când au văzut efectiv cum arăta fiecare casă unde au lucrat. Acum, când am terminat prima ediție a acestui proiect unic, ne gândim deja la următoarea ediție Color the Village.  A ieșit foarte bine și credem că ar fi păcat să nu îl continuăm anul viitor.”, spunea după ”Color the Village” 2019, Radu Trifan.

„Am ieșit afară din curtea noastră, ne-am dus să ajutăm câte un bătrân neputincios”

Nicoleta și Radu Trifan sunt fondatorii Asociației „Acasă în Banat”, un ONG care are ca scop promovarea și valorificarea patrimoniului cultural al regiunii Banat, să redea culoare satului bănăţean, să redescopere adevăratele valori: oameni buni şi gospodari, case frumoase şi poveştile lor. Asociația a venit ca ceva firesc, spune Radu, după ce familia a cumpărat o casă în satul Valeapai, în Caraș Severin. Cumpărată în ideea de a o transforma într-o casă de vacanță, căsuța, cu arhitectură specifică zonei din arealul Vaii Pogănișului, construită în anul 1850 era deteriorată semnificativ.  Nu au găsit la momentul respectiv meșteri, așa că s-au apucat să o renoveze singuri. Cu timpul au ajuns să facă totul pe cont propriu și și-au dat seama cât de importanți sunt oamenii care au avut experiențe similare și cât de valoros este un ajutor real, necondiționat.

”Ne-am apucat să restaurăm acea casă, am început să învățăm ușor, am început să ne implicăm în comunitatea de acolo când am văzut că sunt persoane care locuiau în niște condiții incredibile pentru noi, veniți de la oraș. Am ieșit afară din curtea noastră, ne-am dus să îi ajutăm ici-colo pe câte unul, am format câte o echipă și așa am făcut primele noastre acțiuni în care ne-am dus punctual la câte un bătrân neputincios, am făcut curățenie în casă, am zugrăvit, cu un minim de cheltuială, nu ne permiteam mai mult, și am văzut rezultatul care se poate obține într-o zi. Un rezultat uriaș pentru o persoană care nu a mai fost vizitată de ani de zile de cineva, câtă bucurie, câtă satisfacție pentru noi. Ne-am dat seama că vrem să continuăm, am făcut toate formalitățile pentru a înființa asociația, ne-am apucat de treabă, asta în paralel cu locurile noastre de muncă”, spune președintele Asociației.

Radu este economist, a lucrat în massmedia și publicitate 10 ani. Avea două locuri de muncă în acel moment, Nicoleta avea și ea un serviciu foarte solicitant, doi copii. Puținul timp liber care le mai rămăsese îl petreceau reparând casele altora. Radu a renunțat la serviciu pentru a se ocupa de asociație, a decis, spune el, să dea o șansă asociației, atunci când a văzut că cele mai multe case vechi din Banat fie sunt transformate, fie se degradează și apoi sunt efectiv demolate, iar în locul lor apar case moderne. Un semnal de alarmă că se pierde identitatea Banatului. La scurt timp după ce ONG-ul a luat ființă, au început să apară și primele fapte bune. Concret, pe pagina de Facebook a asociației au fost mediatizate, pe rând, cazurile unor localnici care locuiau în case care aproape se dărâmau. Ideea era de a face un apel la ajutor, astfel încât, într-o singură zi, acele persoane neajutorate să aibă parte de o minune.

”Deja sunt foarte multe persoane care apelează la noi, foarte mulți care vor să se implice însă nu găsesc un mod de a se organiza. Cred că acesta este de fapt rolul nostru, nu suntem specialiști nici în zugrăvit, nici în reparat dar îi aducem pe cei care se pricep, pe cei care vor să ajute, îi punem pe toți la un loc, ne adunăm ți ajutăm”, explică Radu.

”Reacția ei a fost la căldura casei a fost de neprețuit”

Ca asociație, prima acțiune a fost la Șoșdea, comuna Măureni, în județul Caraș Severin, la un tată care rămăsese singur cu opt copii. Echipa l-a ajutat să își izoleze casa. La Șemlacu Mare, acolo unde a avut loc cea de-a șasea acțiune, a fost însă momentul în care Nicoleta și Radu și-au dat seama ce forță poate avea o astfel de inițiativă. Asociația a făcut apel la voluntari pentru a ajuta doi bătrâni, Persida (92 de ani) și Avram (96 de ani), ce locuiau într-o casă afectată de inundații. Curtea a fost curățată, au fost construite un gard și o poartă nouă, a fost făcută o alee și au fost plantate flori, iar casa a fost zugrăvită pe interior.

”Când ne-am dus acolo și ne-am trezit că la apelul nostru au venit peste 50 de persoane nu mi-a venit să cred că nu mai aveai unde să parchezi pe uliță, oamenii veniseră mai devreme decât anunțasem și deja făceau treabă, înainte chiar ca eu să ajung. Acolo ne-am dat seama ce se poate face și de atunci la fiecare acțiune pe care o organizăm vin minim 30-40 de persoane”, povestesc cei doi soți.

Au o abordare foarte realistă, spun ei, fiecare om este important și în felul acesta au reușit să își aducă aproape 20 de persoane care au devenit și membri ai asociației, dar și voluntari neînscriși în asociație. 20-30 de persoane sunt nucleul ce reușește să se activeze la o intervenție, cum o numesc ei. Pe lângă acțiunile publice membrii asociației preiau donații și acordă o mână de ajutor și în alte situații.

Impresionant a fost și cazul unei femei de 71 de ani, din satul Ersig, comuna Vermeș. Tanti Lenuța locuia într-o casă care se prăbușea. Comunitatea i-a dat o rulotă veche în care să stea.

”Era foarte frig, nu-și putea permite să plătească curentul și când ne-am dus acolo ne-am dat seama că e nevoie practic să reconstruim casa. Am făcut trei intervenții, am reușit să refacem casa și am mutat-o pe bătrână înapoi. Reacția ei la căldura casei a fost de neprețuit.”, povestește Radu.

În primul an de activitate s-au renovat 14 case, la care se adaugă cele 34 făcute la Eftimie Murgu. Intervențiile variază de la o simplă zugrăvire în interior și schimbat soba, reparat coșul de fum și adus un frigider până la cazuri în care s-a reconstruit o casă de la trei pereți.

”Procesul e dificil pentru că primim foarte multe cereri, facem o selecție, oricât de dur poate părea, nu putem ajuta pe toată lumea. Este complicat să aflăm toate detaliile despre fiecare caz pentru a ne face o idee. Nu e ușor pentru că sunt și cei care nu vor să se ajute și oricât i-ai ajuta nu obții niciun rezultat”, spune Radu Trifan.

”Ca să îți păstrezi busola trebuie să fii foarte bine motivat”

Nicoleta și Rafu Trifan rămân însă motivați. Dacă vechiul sediu al asociației, căsuța lor de la Valeapai, a stârnit un interes deosebit, intrând în circuitul turistic alternativ și primind numeroși vizitatori și voluntari din țară și străinătate, acum se pregătesc de casă nouă. Sediul este amplasat într-o clădire istorică din zona Iosefin, din Timișoara.

”Necesită foarte multă implicare, e un domeniu în care dacă nu faci lucrurile din convingere și din inimă nu ai cum să mergi mai departe, mai devreme sau mai târziu te doboară gândurile sau problemele care apar. Trebuie să abordezi lucrurile foarte deschis, foarte pozitiv, trebuie să fii tu tot timpul persoana care promovează acest spirit pozitiv. Ca să îți păstrezi busola trebuie să fii foarte bine motivat. E clar că satisfacția pe care o avem este cea care ne dă energie să continuăm însă există și problema financiară cpentru că niciodată nu ai suficiente fonduri. Dar, chiar dacă ne lipsesc banii dacă avem forța de muncă și materiale putem face chestii fantastice.” își încheie Radu Trifan povestea.

Pentru această vară Asociația pregătește o nouă ediție ”Color the Village”, alegând să intervină în comuna Racovița din județul Timiș. Obiectivul este același: vor fi zugrăvite 30 de case, în 3 zile.

”Deși se află destul de aproape de Timișoara, aici se păstrează foarte multe case cu o arhitectură tradițională. Este o bijuterie a Banatului care merită ajutată și promovată!”, spun cei de la ”Acasă în Banat”.

Asociația este prezentă pentru al doilea an consecutiv și la maratonul „Timotion”. Proiectul ”Color the Village” – ediția 2020 – este unul din cele 23 înscrise în program și pentru care participanții vor putea alerga. Pentru a vă înscrie în cursă și a alerga pentru Asociația Acasă în Banat trebuie să vă înregistrați pe platforma www.timotion.ro, să alegeți cursa sau cursele la care doriți să luați parte și să selectați ”Color the Village”. De asemenea, puteți face o simplă donație pentru proiect accesând pagina https://www.timotion.ro/proiecte-2020/acasa-in-banat-color-the-village/. Tot aici veți găsi mai multe detalii despre ”Color the Village” 2020.

Vulcanii noroioşi de lângă Timişoara. Fenomenul spectaculos care ar putea fi un magnet pentru turiști

0

Pe o păşune aflată între satele timişene Seceani (comuna Orţişoara) şi Fibiş (comuna Pişchia), la doar câţiva kilometri de Timişoara, apa bolborseşte fără oprire în câteva cratere spectaculoase, cunoscute ca vulcanii noroioşi din Banat. 

Drumul este unul agricol, ce traversează păşunile oamenilor, iar în anotimpurile umede – toamna, iarna sau primăvara – când activitatea vulcanilor este foarte intensă, accesul este şi mai dificil.

Vulcanii noroioşi din Banat, denumiţi de localnici „Forocici“, se află într-o vale în care natura se împleteşte perfect cu istoria. La câţiva kilometri, se găseşte renumita fortificaţie de la Corneşti, unde arheologii lucrează la descifrarea secretelor celei mai mari cetăţi din Epoca Bronzului. Pe cealaltă latură a vulcanilor se află mlaştinile de la Murani, un alt loc puţin cunoscut şi promovat.

Vulcanii noroioşi din Banat au fost puşi deja pe harta turistică a bicicliştilor amatori de excursii de weekend. De altfel, bicicliştii sunt în acest moment principalii beneficiari ai frumuseţilor locului.

Efectele dioxidului de carbon

În craterele de pe câmp „clocoteşte“ apa rece datorită prezenţei dioxidului de carbon. Profesorul Petru Urdea, de la Facultatea de Geografie a Universităţii de Vest din Timişoara (UVT), explică modul în care se produce fenomenul de pe câmpul de la Pişchia: „Vulcanii noroioşi din Banat sunt diferiţi de vulcanii de la Buzău, unde formaţiunile se datorează gazelor de hidrocarburi – se ştie că e o zonă petrolieră acolo, sau de cei din Transilvania – unde se formează fenomenele datorită gazului metan. Vulcanii din Timiş sunt unici în România şi se datorează dioxidului de carbon, având în vedere că ne aflăm într-o zonă bogată în izvoare de ape minerale. Nu se deosebeşte prea mult de apa de la Buziaş sau de cea din fântânile cu apă minerală din Pişchia“.

Vara, în special în perioadele secetoase, gropile cu apă bolborosită chiar dispar. Este posibil ca un neavizat să treacă pe lângă ele fără să le observe, din cauza ierbii sălbatice. În unele zone, se formează mici cratere, unde apa este secată, însă dacă se pune o pungă deasupra lor, ea se va umfla cu aer, ceea ce arată emisia de dioxid de carbon, fie că este apă, fie că nu.

„Totul depinde şi de perioada în care se vizitează vulcanii din Banat. Dacă este vară şi secetă, atunci nici nu se văd aceşti vulcani, pentru că apa e secată. Rămâne activă doar gaura cea mare, aflată lângă podul de peste pârâu. Dacă vine o ploaie, toate gurile se umplu cu apă şi devin spectaculoase, pentru că apare fenomenul de bolborosire, ca la vulcanii noroioşi. Atât timp cât este apă, avem acest efect de vulcan… E o zonă a apelor minerale din Banat. Sunt falii care separau bazinul Panoniei de câmpia Banatului. Acolo s-a realizat o ruptură de scoarţă. Sunt fracturi pe nord-est, cât şi pe vest-est, ca pe o tablă de şah, iar apa freatică nu este la foarte mare adâncime. De asta apar şi aceşti vulcani în miniatură, prin fisuri eliminându-se în special dioxid de carbon, dar şi alte gaze “, mai arată Petru Urdea.

Mai sus de vulcanii noroioşi se află un izvor de apă minerală, care se numeşte Forocici, în apropierea căruia se află şi o fântână, tot cu apă minerală.

misoara

 Deltă în miniatură, în Timiş

Cei care ajung în zona vulcanilor noroioşi, nu pot pierde ocazia de a vizita situl ornitologic Mlaştinile Murani, zonă protejată prin lege, datorită naturii faunistice.

Mlaştinile se întind pe cinci kilometri, pe o lăţime între 200 şi 600 de metri. Aici găsim numeroase specii de păsări: barza albă, barza neagră, chirighiţa neagră, chirighiţa cu obraz alb, egreta mare, egreta mică, raţa pestriţă. Sunt peste 60 de specii de păsări şi animale.

 

 

Diagnostic rezervat… dar plin de comedie pentru iubitorii teatrului din Timișoara

0

O piesă de teatru care face haz de necaz, Diagnostic rezervat se joacă pe scena teatrului timișorean la final de februarie.  Un accident de bicicletă, un jaf armat și o valiză cu trei milioane de lire sterline pe care toată lumea o caută. Acestea sunt ingredientele principale ale piesei de teatru „Diagnostic rezervat”, o comedie extraordinară adaptată după textul autorului francez Jean Pierre Martinez, care îi aduce laolaltă pe Anca Sigartău, Claudiu Bleonț, Cătălina Grama (Jojo)/Doina Teodoru, Claudiu Maier, Damian Victor Oancea, 1Q Sapro și Teodor Sofian. O distribuție de excepție care promite două ore de hohote de râs, într-un carusel al schimbărilor de situație și al evenimentelor neprevăzute.

Politicianul Quentin (Damian Victor Oancea) și Beatrice, sora lui (Anca Sigartau), sunt membrii ai upper class-ului londonez. Ambii au un statut social foarte bun, nicio problemă financiară și reprezintă persoane de succes. Au însă și un frate, Raymond (Teodor Sofian), pe care îl consideră ratatul familiei și cu care nu țin legătura până când…primesc un telefon care îi anunță că fratele lor tocmai a suferit un accident și se află în comă la spital.

Totul se precipită atunci când ajunși la spital află că accidentul a fost de fapt determinat de un jaf armat în urma căruia Raymond și complicele său au furat 3 milioane de lire sterline. La spital își face apariția și Peggy (Claudiu Bleonț), partenera lui Raymond, care numai parteneră nu se dovedește a fi…

Doctorul Killhem (Claudiu Maier), asistenta Diggold (Catalina Grama – Jojo / Doina Teodoru) și detectivul McManaggal intră și ei în acest joc de “care pe care”, totul pentru a pune mâna pe valiza cu bani care e de negăsit…sau poate nu?

Piesa se joacă la Timișoara pe 24 februarie. Detalii găsiți aici.

Embargo Fest, un festival altfel, în afara orașului, pentru iubitorii de muzică și alte forme de artă

0

Embargo Fest, unul dintre festivalurile verzi din Banat, revine în acest an cu surprize care mai de care mai atrăgătoare pentru public. Peste 80 de artiști și trupe vor concerta pe scena de la Dudeștii Vechi, o localitate aflată nu departe de Timișoara, pe cele 5 scene pregătite de către organizatori.

Pe lângă muzică, pe scene vor jucate și piese de teatru, stand-up comedy, funambulism, precum și alte spectacole. În jurul scenelor vor fi organizate ateliere pentru cei mai mici dintre vizitatorii festivalului, un târg cu produse artizanale, precum și standuri cu mâncare și băuturi tradiționale.

Cei care vor să petreacă mai multe zile la festival pot să o facă în cort, organizatorii punând la dispoziție 4 zone de camping gratuit pentru doritori. Prețul unui bilet pentru cele 4 zile de festival este de 85 de lei. Mai multe detalii găsiți aici.

Uimitoarea poveste a fotbalistului bănățean care a făcut marcaj la Maradona

0

Iosif Rotariu s-a născut pe 27 septembrie 1962, în localitatea Prigor, în judeţul Caraş-Severin, şi a debutat la 19 ani pentru Poli Timişoara.

Se întâmpla în în 1981, într-un meci cu Universitatea Craiova. „Am venit la Poli de la Nera Bozovici, după ce am fost remarcat la un amical între cele două echipe. Un merit deosebit l-a avut Emanoil Miţaru”, a spus Rotariu.

După cinci ani petrecuţi la Timişoara, în 1986, „Roti” a fost transferat la Steaua Bucureşti, echipă care tocmai se încununase cu Cupa Campionilor şi care era la momentul schimbului de generaţii.

„În acel sezon am retrogradat cu Poli şi trebuia să ajung la Dinamo. Au venit cei de la miliţie cu contractul, dar am mai aşteptat până la finele campionatului. Atunci au venit cei de la Steaua, unde am fost dorit de Ion Alexandrescu şi Valentin Ceauşescu. Acesta a făcut numai bine fotbalului. Era aproape de noi, era ca un prieten şi ne rezolva toate problemele”, a mai declarat Rotariu.

A jucat pentru roş-albaştri şi finala Cupei Campionilor, din 1989, pierdută de Steaua în faţa celor de la AC Milan (0-4).

„A fost cel mai frumos moment, să joci pe Nou Camp, în faţa a 100.000 de spectatori”, a adăugat Roti. A fost printre primii jucători români care au plecat în străinătate după căderea comunismului. În 1990, avea oferte de la Pisa, Atletico Madrid, Monaco, Anderlecht, dar a semnat cu turcii de la Galatasaray Istanbul. A jucat doi ani la „Cim Bom Bom”, iar apoi a mai făcut un sezon la Bakirkoyspor.

Foto gsp.ro

Italia 90 şi întâlnirea cu Maradona

Roti a debutat la echipa naţională în 1988, la meciul Olanda-Romania (2-0). Unul din cele mai importante meciuri jucate pentru tricolori a fost cel de la Campionatul Mondial din Italia, în 1990, când Iosif Rotariu a fost însărcinat să facă marcaj la Diego Maradona, în meciul România-Argentina. Avea 28 de ani şi era momentul de vârf al carierei sale.

„Probabil că eu am fost în cea mai bună zi, iar Maradona în cea mai slabă. Cred că el a fost cel mai mare jucător din toate timpurile”, a mai spus Roti.

În 1994, Iosif Rotariu a revenit la Timişoara, la CFR, apoi la Poli, care activa în liga secundă. A ajuns din nou la Steaua, pentru două sezoane. Finalul de carieră îl prinde la Extensiv Craiova şi FC Bihor Oradea.

„Mai aveam contract cu Steaua un an, iar eu aveam 36. Am vrut să revin la Poli să ajut oraşul. Puteam să mai joc până la 39 de ani”, a încheiat Roti.

Iosif Rotariu a câştigat patru campionate şi patru Cupe cu Steaua, şi o Cupă a Turciei. A strâns 265 de meciuri în Divizia A.

 

 

 

 

Horațiu Mălăele și Ion Caramitru, în ”Dineu cu proști” pe scena Operei din Timișoara

0

Horațiu Mălăele și Ion Caramitru vor fi prezenți pe scena Operei din Timișoara în comedia ”Dineu cu proști” de Francis Veber.

Spectacolul, pus în scenă de Ion Caramitru, este unul dintre cele mai de succes ale Naţionalului bucureştean, la zece ani de la premiera din octombrie 2010. Comedia autorului francez Francis Veber, supranumit în ţara natală „regele farsei“, ”Dineu cu proşti” îi are în distribuţie pe Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăele. Montarea tratează într-o savuroasă cheie comică tema larg răspândită a prostiei, într-o distribuţie din care mai fac parte actori precum Medeea Marinescu, Teodora Mareş, Alexandru Bindea sau Alexandru Georgescu.

„Dineu cu proşti este un gen de comedie pe care nu te apuci s-o reprezinţi public dacă nu ai un actor de talia lui Horaţiu Mălăele, care să preia rolul principal şi să-l ducă cu succes atâta timp. Cred că privind retrospectiv la galeria de mari actori care s-au succedat până la el, doi dintre ei ar fi putut să joace de-a lungul timpului: Grigore Vasiliu Birlic şi Marin Moraru”, spunea Ion Caramitru după reprezentaţia cu numărul 200 a spectacolului

Spectacolul se va juca luni, 17 februarie, de la ora 20.00,pe scena Operei Naţionale din Timişoara.

 

 

Theresiapolis, orașul Mariei Terezia dintre Timișoara și Arad, cu fabrică de ciocolată și biserică spectaculoasă

0

Comuna Vinga, aflată la 30 de kilometri de Timişoara şi 20 de Arad, a primit statut de oraş la 1 august 1744. Prima atestare a localităţii Vinga datează din 1231. În secolul al XIII-lea, se află în proprietatea grofului Miklos, însă a urmat distrugerea ei la invazia otomană.

A fost repopulată de abia la 1741 cu 125 de familii de bulgari din Kripoveţ (aflat în vestul Bulgariei), care au traversat Dunărea şi s-au stabilit în diferite părţi din Câmpia Banatului.

FOTO Liviu Ionescu

În 1744, Vinga a primit statutul de oraş, având un magistrat şi diverse privilegii din partea împărătesei Maria Tereza, cea care a şi impus ca denumirea localităţii să fie Theresiapolis.  Maria Terezia a oferit o serie de privilegii pentru bulgarii care au adoptat scrierea latină şi au îmbrăţişat catolicismul. Vinga a devenit centrul cultural al bulgarilor din Banat.

La început, bulgarii se ocupau cu exploatarea minelor de zinc, erau aurari, argintari şi fierari pricepuţi. Mai târziu au devenit agricultori. Aceştia au avut peste 12.500 de hectare de pământ arabil. Una din îndeletnicirile bulgarilor a fost creşterea bovinelor. Oraşul a funcţionat cu o anumită autonomie din partea Vienei, iar până la mijlocul anilor 1800 în fruntea lui a stat un “căpitan”, care era şi magistratul şef. La acea vreme, Vinga avea gară, poştă, mai multe banci.

A început declinul după primul Război Mondial

După primul Război Mondial, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat în Arad şi Timişoara. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a adus un adevărat exod al bulgarilor ca urmare a exproprierilor forţate de regimul comunist, cât şi a politicii de românizare.

Oamenii de ştiinţă din Bulgaria au început să fie interesaţi de bulgarii bănăţeni destul de târziu, de abia după unirea Banatului cu Regatul României. Istoricul Petar Stoianov Mutafciev, un cunoscut bizantolog, a vizitat aşezările bulgăreşti din Timiş între anii 1930 şi 1940. Mutafciev a trans un semnal de alarmă asupra politicii de asimilare începute de autorităţile române împotriva minorităţii bulgare din Vinga.

Cu toate acestea, conştiinţa naţională a populaţiei bulgare din Timiş nu a putut fi distrusă, iar centrul cultural s-a mutat la Dudeştii Vechi. Înainte de unirea Banatului cu România Mare, Vinga avea 4.710 locuitori bulgari,  824 maghiari, 590 români, 529 germani. Făcea parte din comitatul Timiş.

Odată cu reorganizarea teritorial-administrativă comunistă, localitatea şi-a pierdut statutul de oraş. Astăzi este un sat care face parte din judeţul Arad şi este reşedinţa comunei Vinga. Conform profesorului Karol-Mati Ivanciov, cercetător al bulgarilor bănăţeni, la Vinga s-a dezvoltat o comunitate înfloritoare, a cărui decădere a început la începutul secolului XX, iar ritmul a crescut rapid după 1941, când în Vinga se mai aflau 2.097 de bulgari, iar în 1966 numărul lor a scăzut la 1.377. După Revoluţia din 1989, numărul etnicilor bulgari de la Vinga a scăzut la 690, iar în urma recensământului din 1992 a reieşit că mai sunt doar 512 bulgari, la o populaţie de 6.418 locuitori.

Ciocolata de Vinga, cunoscută în toată lumea

Celebra fabrică de bomboane din Vinga a început să funcţioneze în anul 1885 printr-un atelier iniţiat de către familia Draskovits. Faimoasa ciocolată de Vinga a fost exportată ani la rând în Japonia, Germania sau Statele Unite ale Amercii.

Firma lui Draskovits avea la un moment dat peste 100 de angajaţi care produceau drajeuri, fondante, bomboane şi diferite sortimente de ciocolată în cutie. În anul 1948, Draskovits a fost dat afară din casa în care producea ciocolata, după o reţetă doar de el ştiută. La începutul anilor ’50, această fabrică a funcţionat ca şi secţie a fabricii de ciocolată din Timişoara – Kandia.

Până în 1970, Kandia a produs un singur sortiment din marca “ciocolată de Vinga”, sub forma unei cutii de culoare verzuie, ce conţinea 10 bomboane cu cremă de vanilie. După acest an ciocolata de Vinga nu s-a mai produs ca sortiment. Secretul acestei reţete de ciocolată nu a fost dezvăluit niciodată. Cel care îl deţinea, Teodor Draskovits, a murind în 1955, fără a lăsa cuiva vreo informaţie despre modul de producere a desertului.

Biserica romano-catolică din Vinga

Cel mai important obiectiv turistic din Vinga este biserica romano-catolică cu două turle, monument de arhitectură a cărui construcţie a început în 1890 şi care a fost sfinţită în 1892. Biserica construită în stilul neo-gotic este opera arhitectului Edde Reiter. Iniţial, bulgarii aveau o biserică şi  o mănăstire ridicate în 1749.

Înălţimea turnurilor ajunge la 65 de metri. Interiorul este dotat cu nouă altare, împodobite cu 43 de statui de lemn excutate de societatea sculptorului tirolez Rungaldier Josef. Cele 52 de bănci, din lemn de esenţă tare, au fost făcute la Szeged, iar vitraliile au fost realizare de Kriszter Janos din Budapesta. Orga aparţine maestrului Lipot Wegenstein şi a fost realizat în 1914. În faţa bisericii se află monumentul Sintei Treimi.

 

 

 

Îndrăgostește-te de-un exponat! Concurs de fotografie în luna dragostei

0

Dragozmeu te invită la muzeu!,  este mesajul Muzeului Național al Banatului, care ne încurajează să ne arătăm dragostea printr-o fotografie.

”Te încurajăm să îți arăți dragostea printr-o fotografie. Vino la Muzeul Național al Banatului, unde te așteaptă o mulțime de exponate – cum altfel decât minunate, și imortalizează creația preferată. Că e nokia 3310, alcatel one-touch, Iphone8, Canon, Nikon sau Leica, nu contează. Mizăm pe creativitatea ta și ne bucurăm de ea! Bașca o mai și premiem!”, scriu organizatorii.

Ce ai de făcut? Alege o zi din 10 în care să sărbătorești dragostea (în perioada 14 – 24 februarie), mergi la Bastion, ia o inimioară din coșul iubirii, fă o fotografie și posteaz-o în evenimentul ”Îndrăgostește-te de-un exponat!”.

Contorizarea și numărarea aprecierilor se va face în data de 25 februarie, la 9 fix, iar la 10 vor fi anunțați cei trei câștigători. Ca să fie și mai convingători, organizatorii anunță că taxa pentru fotografiat e din partea casei.

O mare personalitate a Banatului. Învățătorul care este considerat părintele ornitologiei din România

0

Dionisie Linţia, părintelui ornitologiei din România. Lui i se datorează cea mai mare colecţie de păsări împăiate din ţară

Dionisie Linţia este considerat şi recunoscut ca părintele şcolii ornitologice româneşti. A fost promotorul muzeotehnicii moderne, prin crearea de diorame şi biogrupuri. A donat Muzeului Banatului cea mai mare şi mai complexă colecţie de păsări împăiate din România.

Născut în 13 august 1880, la Grădinari (judeţul Caraş Severin), Dionisie Linţia a fost una din marile personalităţi bănăţene. A fost şcolit la Şcoala Normală din Timişoara (astăzi Liceul “Carmen Sylva”), apoi a devenit învăţător.

Pe lângă profesia de bază, majoritatea timpului său l-a dedicat vânătorii, observării şi colectării păsărilor din sudul Banatului. Devine primul director al Muzeului Bănăţean din Timişoara (post ocupat în perioada 1918-1922 )

În 1932, Dionisie Linţia, numit şi “primul ornitolog al ţării”, a creat Asociaţia Bănăţeană de Protecţie a Naturei.

În 1937 a donat muzeului cea mai mare şi mai complexă colecţie de păsări împăiate din România, cunoscută astăzi sub denumirea de „Colecţia ornitologică Dionisie Linţia”.  Este şi azi cea mai mare colecţie de păsări împăiate din ţară.

O colecţie similară, alcătuită tot de Dionisie Linţia, dar mai mică, se găseşte la muzeul orăşenesc din oraşul sârbesc Vârşeţ.

“Dionisie Linţia este considerat şi recunoscut ca părintele şcolii ornitologice româneşti. A fost promotorul muzeotehnicii moderne, prin crearea de diorame şi biogrupuri. A fost autorul primei sistematici a avifaunei autohtone, prin lucrarea Catalogul Sistematic al fainei Ornitologice Române, Timişoara 1944, în care din 380 de specii de păsări 60 de specii şi subspecii noi sunt descrise pentru prima dată de către el. A fost autorul lucării enciclopedice Păsările României şi Păsările din R.P.R (n.r. trei volume). A înfiinţat prima Staţiune Ornitologică din România, la Jurilovca-Timişoara şi a fost unul dintre organizatorii Primului Congres al Naturaliştilor din România, în 1928, la Cluj. A fost unul dintre întemeietorii Comisiei Monumentelor Naturii, fiind prezent la declararea primelor parcuri naţionale, Delta Dunării şi Munţii Retezat, precum şi la declararea unor rezervaţii faunistice precum Rezervaţia Ornitoligică de la Satchinez. A semnat peste 60 de lucrări ştiinţifice de specialitate”, a scris Andrei Kiss, reprezentantul Muzeulului Banatului.

Începând din anul 2004, Dionisie Linţia este cetăţean de onoare – post mortem, al Timişoari, oraş unde există şi o stradă care îi poartă numele.